Lejereni, oraş de vis

On beauty, Umberto Eco

2012-01-29T06:25:00.000-08:00

"..in these matters practice is better than theory, thus I shall not bother to explain my knowledge in detail: 'a word is enough to the wise'."

De arte illuminandi, Unknown author, fourteenth century

"Those who give themselves over to learning and pondering over difficult things will have little trouble with simpler tasks. For nothing is ever so difficult that it may not be gained through study and application."

On painting, Leon Battista Alberti, 1435

"Parisian ladies organised salons and took part, in no secondary role, in the debates that were carried on therein, foreshadowing the Revolutionary Clubs but also following a fashion that already begun in the previous century, with the conversations in the salons of the nature of love. ..through these discussions the conviction began to gain ground - and this is the contribution of women to modern philosophy - that sentiments are not merely a perturbation of the mind, but express, together with reason and sensibility, a third faculty of humankind."

"Dandyism is first and foremost a burning desire to create an original look, on the edge of society's conventional limits. It is sort of cult for oneself, which can do without the pursuit of that happiness one finds in others, in women, for example: a cult that can do without all that we call illusions. It is the pleasure to be had in causing others to marvel, and the satisfaction to be had in never marvelling at anything oneself."

The painter of modern life, Charles Baudelaire, 1869

Michael Torke's 'July', Amstel Quartet

2012-01-22T04:30:00.001-08:00

La France, Camille

2011-12-31T07:57:00.001-08:00

L'injustice, Garou

2011-12-15T05:26:00.001-08:00

Against Happiness, Eric G. Wilson

2011-11-20T09:51:00.001-08:00

"Melancholia pushes against the easy "either/or" of the status quo. It thrives in unexplored middle ground between oppositions, in the "both/and." It fosters fresh insights into relationships between oppositions, especially that great polarity life and death. It encourages new ways of conceiving and naming the mysterious connections between antinomies. It returns us to innocence, to irony, that ability, temporary, to play in potential without being constrained to the actual. Such respites from causality refresh our relationship to the world, grant us beautiful vistas, energize our hearts and our minds.

Indeed, the world is much of the time boring, controlled as it is by staid habits. It seems overly familiar, tired, repetitious. Then along comes what Keats calls the melancholy fit, and suddenly the planet again turns interesting. The veil of familiarity falls away. There before us flare bracing possibilities. We are called to forge untested links to our environments. We are summoned to be creative.

Given these virtues of melancholia, why are thousands of psychiatrists and psychologists attempting to "cure" depression as if it were a terrible disease? Obviously, those suffering severe depression, suicidal and bordering on psychosis, require serious medications. But what of those millions of people who possess mild to moderate depression? Should these potential visionaries also be asked to eradicate their melancholia with the help of a pill? Should these possible innovators relinquish what might well be their greatest muse, their demons giving birth to angels?"

Balthasar & Blimunda, Jose Saramago II

2011-10-15T14:07:00.000-07:00

"If your Majesty will permit to speak frankly, I am of the opinion that we are facing bankruptcy and must be fully aware of our difficult situation. But, thanks be to God, there has never been any lack of money, That is true, but my experience as a treasurer has taught me that the most persistent beggar is the one who has money to squander, just like Portugal, which is a bottomless coffer, the money goes in its mouth and comes out of its arse, if your Majesty will pardon the expression. Ha ha ha, the King laughed, that is funny, are you trying to tell me that shit is money, No your Majesty, that money is shit, and I'm in a position to know, squatting down here like everyone else who finds himself looking after someone else's money. This dialogue is fictitious, apocryphal, and libellous, and also deeply immoral, it respects neither throne nor altar, It makes a King and his treasurer speak as if they were drovers conversing in a tavern, and all we need are a few comely wenches to provoke the most awful outbursts of foul language, what you have just read, however is simply an updated rendering of colloquial Portuguese, since what the King really said was, As from today, your stipend is doubled so that you will be under less pressure, whereupon the treasurer replied, I kiss your Majesty's hand in gratitude."

Balthasar & Blimunda, Jose Saramago I

2011-10-15T13:58:00.000-07:00

"Signor Scarlatti, the priest said when the maestro had stopped improvising on the keyboard and all the reverberations ceased, Signor Scarlatti, I cannot claim to know anything about the art of music, but I'll wager you that even an Indian peasant from my native Brazil who knows still less about music than I do would feel enraptured by these celestial harmonies, Perhaps not, the musician replied, for it is a well known fact that the ear has to be educated if one wishes to appreciate musical sounds, just as the eyes must learn to distinguish the value of words and the way in which they are combined when one is reading text, and the hearing must be trained for one to comprehend speech, These weighty words moderate my frivolous remarks, for it is a common failing among man to say what they believe others wish to hear them say, without sticking to the truth, however, for men to be able to stick to the truth, they must first acknowledge their errors, And commit them"

"It rained again during the night but no one cursed. It is wisest not to pay too much attention to what heaven sends, whether it be sunshine or rain, unless it becomes unbearable, and even then the Great Flood did not suffice to drown the whole of mankind, and drought is never so great that a blade of grass does not survive, or at least the hope of finding one. It rained like this for an hour or so, then the clouds lifted, for even clouds get peevish if they are ignored."

".. if only there were no gloom or misery, if streams flowed over pebbles everywhere, and birds were singing, then life would be simply to sit in the grass, holding a daisy without stripping off the petals, either because one already knew the answers or because they were so unimportant that to discover them would not be worth a flower's life."

"What matters, however, is that a man should prolong himself in his offspring, and if it is true that in his anguish at the thought of old age or its imminent approach, man does not always relish seeing certain of his own actions repeated that were once cause for public scandal or discord, it is not less true that a man is delighted when he can persuade his children to repeat some of his own gestures, his own attitudes, his own words, thus appearing to recover some justification for what he himself has been and accomplished."

Heliotropes, Brian Christian

2011-10-14T04:57:00.000-07:00

Heliotropes (2010) from Michael Langan on Vimeo.

Postcards from Italy, Beirut

2011-10-11T07:49:00.000-07:00

What's a girl to do, Bat for Lashes

2011-10-06T12:00:00.001-07:00

Ulysses, James Joyce III

2011-09-18T05:26:00.001-07:00

"Bloom's acts?

He deposited the articles of clothing on a chair, removed his remaining articles of clothing, took from beneath the bolster at the head of the bed a folded long white nightshirt, inserted his head and arms into the proper apertures of the nightshirt, removed a pillow from the head to the foot of the bed, prepared the bedlinen accordingly and entered the bed.

How?

With circumspection, as invariably when entering an abode (his own or not his own): with solicitude, the snakespiral springs of the mattress being old, the brass quoits and pendent viper radii loose and tremulous under stress and strain: prudently, as entering a lair or ambush of lust or adders: lightly, the less to disturb: reverently, the bed of conception and of birth, of consummation of marriage and of breach of marriage, of sleep and of death.

What did his limbs, when gradually extended, encounter?

New clean bedlinen, additional odours, the presence of a human form, female, hers, the imprint of a human form, male, not his, some crumbs, some flakes of potted meat, recooked, which he removed.

If he had smiled why would he have smiled?

To reflect that each one who enters imagines himself to be the first to enter whereas he is always the last term of a preceding series even if the first term of a succeeding one, each imagining himself to be first, last, only and alone whereas he is neither first nor last nor only nor alone in a series originating in and repeated to infinity."

Ulysses, James Joyce II

2011-09-18T05:23:00.000-07:00

"Why would a recurrent frustration the more depress him?

Because at the critical turning point of human existence he desired to amend many social conditions, the product of inequality and avarice and international animosity. He believed then that human life was infinitely perfectible, eliminating these conditions?

There remained the generic conditions imposed by natural, as distinct from human law, as integral parts of the human whole: the necessity of destruction to procure alimentary sustenance: the painful character of the ultimate functions of separate existence, the agonies of birth and death: the monotonous menstruation of simian and (particularly) human females extending from the age of puberty to the menopause: inevitable accidents at sea, in mines and factories: certain very painful maladies and their resultant surgical operations, innate lunacy and congenital criminality, decimating epidemics: catastrophic cataclysms which make terror the basis of human mentality: seismic upheavals the epicentres of which are located in densely populated regions: the fact of vital growth, through convulsions of metamorphosis, from infancy through maturity to decay."

"What special affinities appeared to him to exist between the moon and woman?

Her antiquity in preceding and surviving successive tellurian generations: her nocturnal predominance: her satellitic dependence: her luminary reflection: her constancy under all her phases, rising and setting by her appointed times, waxing and waning: the forced invariability of her aspect: her indeterminate response to inaffirmative interrogation: her potency over effluent and refluent waters: her power to enamour, to mortify, to invest with beauty, to render insane, to incite to and aid delinquency: the tranquil inscrutability of her visage: the terribility of her isolated dominant implacable resplendent propinquity: her omens of tempest and of calm: the stimulation of her light, her motion and her presence: the admonition of her craters, her arid seas, her silence: her splendour, when visible: her attraction, when invisible."

Ulysses, James Joyce I

2011-09-18T05:06:00.000-07:00

" I'm the queerest young fellow that ever you heard.
My mother's a jew, my father's a bird.
With Joseph the joiner I cannot agree.
So here's to disciples and Calvary.

If anyone thinks that I amn't divine
He'll get no free drinks when I'm making the wine
But have to drink water and wish it were plain
That I make when the wine becomes water again."

"Prevention of cruelty to animals.

BLOOM: (Enthusiastically) A noble work! I scolded that tramdriver on Harold's cross bridge for illusing the poor horse with his harness scab. Bad French I got for my pains. Of course it was frosty and the last tram. All tales of circus life are highly demoralising."

"THE NYMPH: I do. You bore me away, framed me in oak and tinsel, set me above your marriage couch. Unseen, one summer eve, you kissed me in four places. And with loving pencil you shaded my eyes, my bosom and my shame. "

"STEPHEN: (Laughs emptily) My centre of gravity is displaced. I have forgotten the trick. Let us sit down somewhere and discuss. Struggle for life is the law of existence but modern philirenists, notably the tsar and the king of England, have invented arbitration. (He taps his brow) But in here it is I must kill the priest and the king. "

When the levee breaks, Led Zeppelin

2011-08-29T09:01:00.001-07:00

Dad's Breakdown, Psapp

2011-08-18T04:17:00.000-07:00

"As for shades of grey: well, I like grey - it's a friendly, comforting colour. And it was good enough for Giacometti. I went into Richmond today, and everything looked delightfully grey and muted. Grey faces smiled at me through the traffic fumes.

'I wouldn't swap this paradise for the Bahamas on a balmy day,' I said to Ted Evans, our security officer, former police officer, and ex-police marksman, who had taken me to Habitat to collect the new, neutral, good-taste light fittings I had chosen for the hallways in King George Square."

Perfume

2011-08-14T17:05:00.001-07:00

The hour

2011-08-13T16:12:00.001-07:00

"A conspiracy is nothing but the secret agreement of a number of men for the pursuance of policies which they dare not admit to in public."

In the fall, Steve Cutts

2011-08-12T06:41:00.001-07:00

Everybody Knows, Leonard Cohen

2011-08-01T11:54:00.000-07:00

Baroque evening

2011-03-27T04:27:00.000-07:00

The lovely Nuria was in Galway.

In the shadow of Eden, Rachael Romero

2011-03-26T17:08:00.000-07:00

Some watch tales of life with the perverted pleasure of watching horror movies. Beyond the hope that a public disclosure alleviates the soul there's always the hope that such hideous behavior can be prevented, that if we couldn't protect ourselves we can protect our offspring. This hope seems just as naive as the hope that war is just a terrible nightmare from our past and that we've grown wise enough to be able to break its scarring circle.

Rostul României

2011-03-24T10:16:00.000-07:00

Via Brînduşa.

Rostul

României i-a dispărut rostul. E o ţară fără rost, în orice sens vreţi voi. O ţară cu oameni fără rost, cu oraşe fără rost, cu drumuri fără rost, cu bani, muzică, maşini şi ţoale fără rost, cu relaţii şi discuţii fără rost, cu minciuni şi înşelătorii care nu duc nicăieri.

Există trei mari surse de rost pe lumea asta mare: familia (bătrânii), pământul şi credinţa.

Bătrânii. România îi batjocoreşte cu sadism de 20 de ani. Îi ţine în foame şi în frig. Sunt umiliţi, bruscaţi de funcţionari, uitaţi de copii, călcaţi de maşini pe trecerea de pietoni. Sunt scoşi la vot, că vitele, momiţi cu un kil de ulei sau de mălai de care, dinadins, au fost privaţi prin pensii de rahat. Vite slabe, flămânde şi bătute, asta au ajuns bătrânii noştri. Câini ţinuţi afară iarna, fără măcar o mână de paie sub ciolane.
Dar, ce e cel mai grav, sunt nefolosiţi.. O fonotecă vie de experienţă şi înţelepciune a unei generaţii care a trăit atâtea grozăvii e ştearsă de pe bandă, ca să tragem manele peste. Fără bătrâni nu există familie. Fără bătrâni nu există viitor.

Pământul. Care pământ? Cine mai e legat de pământ în ţara aia? Cine-l mai are şi cine mai poate rodi ceva din el? Majestatea Sa Regele Thailandei susţine un program care se intitulează "Sufficiency Economy", prin care oamenii sunt încurajaţi să crească pe lângă case tot ce le trebuie: un fruct, o legumă, o găina, un purcel. Foarte inteligent. Dacă se întâmplă vreo criză globală de alimente, thailandezii vor supravieţui fără ajutoare de la ţările "prietene".
La noi chestia asta se numeşte "agricultură de subzistenţă" şi lui tanti Europa nu-i place. Tanti Europa vrea că ţăranii să-şi cumpere roşiile şi şoriciul de la hypermarketuri franţuzeşti şi germane, că de-aia avem UE.
Cântatul cocoşilor dimineaţa, lătratul vesel al lui Grivei, grohăitul lui Ghiţă până de Ignat, corcoduşele furate de la vecini şi iazul cu sălcii şi broaşte sunt imagini pe care castraţii de la Bruxelles nu le-au trăit, nu le pot înţelege şi, prin urmare, le califică drept nişte arhaisme barbare. Să dispară!

Din beţivii, leneşii şi nebunii satului se trag ăştia care ne conduc acum. Neam de neamul lor n-a avut pământ, că nu erau în stare să-l muncească. Nu ştiu ce înseamnă pământul, câtă linişte şi câtă putere îţi dă, ce poveşti îţi spune şi cât sens aduce fiecărei dimineţi şi fiecărei seri. I-au urât întotdeauna pe cei care se trezeau la 5 dimineaţă şi plecau la câmp cu ciorba în sufertaş. Pe toţi gângavii şi pe toţi puturosii ăştia i-au făcut comuniştii primari, secretari de partid, şefi de puşcării sau de cămine culturale. Pe toţi ăştia, care au neamul îngropat la marginea cimitirului, de milă, de silă, creştineşte.

Credinţa. O mai poartă doar bătrânii şi ţăranii, câţi mai sunt, cât mai sunt. Un strai vechi, cusut cu fir de aur, un strai vechi, greu de îmbrăcat, greu de dat jos, care trebuie împăturit într-un fel anume şi pus la loc în lada de zestre împreună cu busuioc, smirnă şi flori de câmp. Pus bine, că poate îl va mai purta cineva. Când or să moară oamenii ăştia, o să-l ia cu ei la cer pe Dumnezeu..

Avem, în schimb, o variantă modernă de credinţa, cu fermoar şi arici, prin care ţi se văd şi ţâţele şi portofelul burduşit. Se poartă la nunţi, botezuri şi înmormântări, la alegeri, la inundaţii, la sfinţiri de sedii şi aghesmuiri de maşini luxoase, la pomenirea eroilor Revoluţiei.. Se accesorizeaza cu cruci făcute în grabă şi cu un "Tatăl nostru" spus pe jumătate, că trebuie să răspunzi la mobil. Scuze, domnu părinte, e urgent.

Fugim de ceva ca să ajungem nicăieri. Ne vindem pământul să facă ăştia depozite şi vile de neam prost pe el. Ne sunăm bunicii doar de ziua lor, dacă au mai prins-o. Bisericile se înmulţesc, credincioşii se împuţinează, sfinţii de pe pereţi se gândesc serios să aplice pentru viza de Canada .

Fetele noastre se prostituează până găsesc un italian bătrân şi cu bani, cu care se mărită. Băieţii noştri fură bancomate, joacă la pokere şi beau de sting pentru că ştiu de la televizor că fetele noastre vor bani, altfel se prostituează.
Părinţii noştri pleacă să culeagă căpşuni şi să-i spele la cur pe vestici. Iar noi facem infarct şi cancer pentru multinaţionalele lor, conduse de securiştii noştri..

Sună-ţi familia, pune o sămânţa într-un ghiveci şi aprinde o lumânare pentru vii şi pentru morţi.

Să trăieşti.

Brăduţ Florescu

Being an Amsterdammer

2011-02-08T05:34:00.000-08:00

You are thin and tall.
You are more likely to ride a bike than to drive a car (possible cause for the first observation).
The road to salvation is straight across the street if you work behind a window with red lights.
You have a high tolerance to increased levels of noise and confined spaces (rather common in large cities).
You buy food and drinks in small packages, similar to airplane meals (also possible cause for the first observation).
You plan your life at least 5 years in advance.
You have at least one co-worker that openly admits they don't prefer the opposite sex.
You have even more water in your cucumbers and tomatoes than the people who buy Dutch vegetables elsewhere.
You don't mind having your home behind the window of a former shop and not using curtains.
You are very proud of your bitterballen and stroopwafel and you eat your cheese with mustard.
You can see as often as you want a few sunflowers in a vase.
You can buy more than tulips, roses and carnations in the flower market. And on that note, you actually have a flower market.
You have unlimited faith in your dikes.

Hot Fuzz

2011-01-25T06:39:00.001-08:00

The brothers Karamazov, Fyodor Dostoevsky

2011-01-01T14:47:00.000-08:00

"It's always worthwhile speaking to a clever man"

"God raises Job again, gives him wealth again. Many years pass by, and he has other children and loves them. But how could he love those new ones when those first children are no more, when he has lost them? Remembering them, how could he be fully happy with those new ones, however dear the new ones might be? But he could, he could. It’s the great mystery of human life that old grief passes gradually into quiet, tender joy."

"... man loves to see the downfall and disgrace of the righteous"

"‘You have desires and so satisfy them, for you have the same rights as the most rich and powerful. Don’t be afraid of satisfying them and even multiply your desires.’ That is the modern doctrine of the world. In that they see freedom. And what follows from this right of multiplication of desires? In the rich, isolation and spiritual suicide; in the poor, envy and murder; for they have been given rights, but have not been shown the means of satisfying their wants."

"Work without ceasing. If you remember in the night as you go to sleep, ‘I have not done what I ought to have done,’ rise up at once and do it."

"‘Why, my daughter, have you fallen again already?’ cries the priest: ‘O Sancta Maria, what do I hear! Not the same man this time, how long is this going on? Aren’t you ashamed!’ ‘Ah, mon pere,’ answers the sinner with tears of penitence, ‘Ca lui fait tant de plaisir, et a moi si peu de peine!’"

"Look how our young people commit suicide, without asking themselves Hamlet’s question what there is beyond, without a sign of such a question, as though all that relates to the soul and to what awaits us beyond the grave had long been erased in their minds and buried under the sands."

"... like little children, we brush the dreadful ghosts away and hide our heads in the pillow so as to return to our sports and merriment as soon as they have vanished."

"‘Fathers, provoke not your children to wrath.’ Yes, let us first fulfil Christ’s injunction ourselves and only then venture to expect it of our children. Otherwise we are not fathers, but enemies of our children, and they are not our children, but our enemies, and we have made them our enemies ourselves."

On the Radio, Regina Spektor

2010-11-22T11:39:00.000-08:00

This is how it works
You're young until you're not
You love until you don't
You try until you can't

You laugh until you cry
You cry until you laugh
And everyone must breathe
Until their dying breath

No, this is how it works

Baby James, Casey Dienel

2010-11-11T02:45:00.001-08:00

Ghost Of Corporate Future, Regina Spektor

2010-11-10T03:35:00.001-08:00

Banana Ghost, Man Man

2010-11-09T08:05:00.000-08:00

The Railway Game, Clifford Dyment

2010-10-28T03:11:00.000-07:00

"...Railway Amalgamation. This, now due in a few months' time, was the consequence of the Railways Act of 1921, which provided that the hundred-odd separate railway systems of Great Britain were to be re-formed into four big combines - the L.M.S.R., the L.N.E.R., the G.W.R. and the S.R. Each combine, as Mr. Belton explained to me, was to consist of Constituent Companies, that is, the larger lines in its territory, and Subsidiary Companies, the smaller lines. All these Companies, Constituent as well as Subsidiary, were to lose their identities in the digestive processes of four monster corporations. "

"Poor Hugh! He so wanted to be a normal young man - to be healthy and strong, able to work, to go courting, to get married, have a family. But I never went with him again to the house in the trees, because the next time we visited Newport Mon he was dead."

"One day in downcast mood I walked
Along the busy street,
Sick of my useless self - and then
A child's voice did me greet.

'Please, sir, I want to cross the road,'
The child to me did say;
'Please will you take me over, sir?'
I could not answer nay

Because the child looked up at me
Without a doubt that I
Was fit and fearless, being man
Standing six feet high.

So through the traffic I set out,
Small hand in large hand thrust -
A hopeless life in which a child
Had placed a perfect trust.

My eyes were wet with tears, though they
Weren't tears of grief, but glee-
For I felt strong because a child
Felt strong through being with me!"

Philosophy makes a fun reading

2010-10-10T12:30:00.000-07:00

"If two people genuinely disagreed about great issues, they would not find enough common ground to dispute specifics one by one. "
Representing and intervening: Introductory Topics in the Philosophy of Natural Science, Ian Hacking

"As psychologists have noted, people have a genetic ability to find order in phenomena which possess none at all. "
Interaction of philosophy and terminology, Larissa Alexeeva

When languages lose domains

2010-10-07T12:46:00.000-07:00

I practically went through a Romanian university without ever learning the Romanian IT terms. There is not really an effort to translate all the terminology and most of the available books were in English. This is making the knowledge exchange a lot easier, but it also puts us in a position where we are only trying to keep up with the latest discoveries without making any significant contributions ourselves. What is more sad is that young people seem to find it difficult to be cool without replacing several perfectly translatable words with their English version in every day life conversations. We are simplifying our language, forgetting words and making Romanian less expressive, following the American model. I find myself in a position where the word "interesting" is sufficient to describe most of the situations, people and things that catch my eye. Only somebody with a different training was sensitive enough to notice my handicapped language.

"When sufficiently many individual researchers in the field have failed to make this domain conquest, the language community will suffer a domain loss with regard to its language usage. Such a domain loss with all its consequences is, however, probably unintentional. The favouring of the national language typical of earlier nationalistic periods was, at the end of the twentieth century, succeeded by a quasi-internationalization which, absurdly enough, has led to a momentary neglect of all languages apart from English. Discussing the consequences of the one-sided Anglification seems to be taboo; not even the consequent impaired competitiveness in relation to the Anglo-Saxon countries has so far yet changed the situation."

You can read the full article here.

Con toda palabra, Lhasa de Sela

2010-10-02T06:16:00.000-07:00

To kill a mocking bird, Harper Lee

2010-09-20T03:18:00.000-07:00

"Atticus said that Jem was trying hard to forget something, but what he was really doing was storing it away for a while, until enough time passed. Then he would be able to think about it and sort things out. When he was able to think about it Jem would be himself again."

Moş crăciun - Versiunea surorii rătăcite

2010-08-23T15:40:00.000-07:00

În îmbulzeala creată de cadouri şi/sau fum lacrimogen surioara mea mai mare a reuşit să mă piardă. Bănuiesc că în acele momente eu eram fascinată de artificiile care miroseau urât trase de oameni prea proşti ca să ştie că artificiile se trag seara. Asta am crezut eu până acum. Din fericire un domn drăguţ m-a dus la unul din camioanele cu cadouri distribuite de ajutoarele lui moş crăciun - militari în termen în cazul de faţă - iar după ce le-a explicat situaţia, unul din militari a încercat să mă convingă să le spun unde stau.

Din păcate, deşi aveam doar 7 ani, eu mi-am amintit de sfaturile date de tata, în special cele în legătură cu "nu intra în casă dacă pe holul scării sunt oameni necunoscuţi" şi "în nici un caz nu arăta la cineva unde stai", iar eu am extins această categorie şi la bărbaţi îmbrăcaţi în haine kaki. După mai multe încercări eşuate de a extrage informaţia de la mine, şi o mită constând într-o pungă cu cadouri, sora mea mai mare a fost chemată prin staţie iar după ce am fost recuperată ne-am întors cu prada acasă.

Nu mai ţin minte cât de bune au fost portocalele, doar că ciocolată promisă la radio nu a ajuns şi în punga noastră, iar întreagă întâmplare a fost inclusă în dosarul "nu le spune la mama şi tata" la fel cu întâmplarea în care tot sora mea mai mare mi-a rupt nasul într-o încercare de a deveni noile staruri în ale acrobaţiei. De fapt dacă stau şi mă gândesc poate încerca să îmi transmită cât de fericită era că trebuie să îşi împartă păpuşile.

Moş Crăciun

2010-08-23T14:25:00.000-07:00

Am schimbat serialele cu margarete şi bampiri pe un documentar despre fărâmiţarea vecinilor noştri iugoslavi pentru că abia după o discuţie cu un coleg sârb mi-am dat seamă că am doar o foarte vagă idee despre evenimentele de dincolo de graniţa noastră de la sud-vest. Încă nu sunt lămurită după o discuţie pe autocar şi după vizionarea primelor două părţi din documentar dar imaginile din '90 mi-au amintit de un crăciun din acea perioadă.

Cutiile cu ajutoare au fost primul avans al promisiunilor vestice de bunăstare de după revoluţie. Chiar dacă mica mafie de distribuţie ce s-a creat în jurul pachetelor făcea hainele folosite un pic mai murdare era o fericire pură să-ţi vezi garderoba dublată de la o zi la alta, chiar şi la 10 ani. Nu ştiu dacă ne-am înfruptat doar pe considerente religioase, e foarte posibil ca pachetele să fi fost primite doar de mica noastră minoritate de inspiraţie americană. Ce e sigur e că înainte de acel crăciun s-a anunţat la radio şi prin şcoli că Moş Crăciun, ieşit triumfător din lupta cu Moş Gerilă, o să facă un act de mare generozitate în parcul din oraşul nostru.

Foarte încântată i-am luat şi pe fraţii mei mai mici, bănuind că oricât de de treabă e moşul nu o să se lase convins că vreau mai mult de un pachet pentru acasă. Copiii s-au adunat în număr destul de mare încât să tixeasca parcul, majoritatea dintre ei având ca însoţitori părinţi care nu trebuiau să meargă la serviciu ca ai noştri.

După o oarecare aşteptare absolut necesară pentru crearea suspansului a sosit şi moşul însoţit de câteva maşini de marfă din care se aruncau pungile de plastic cu cadouri. Dintr-o data ne-am trezit prinşi în mijlocul unui campionat al sportului nostru naţional preferat - datul din coate şi împinsul la cozi. Din nefericire nu eram în primele rânduri din cauza unei trăsături de familie care ne împiedică să ajungem la oră fixă la orice tip de eveniment.

În momentul în care încercam să ajungem pe poziţii mai strategice am fost împiedicaţi din activităţile noastre sportive de un fum galben şi înecăcios cunoscut şi sub numele de gaz lacrimogen. Poliţia a intervenit excepţional de operativă împotriva haitelor de mici derbedei nesătui, sugrumând conflictul şi aducând din nou ordinea şi disciplina în paşnicul nostru oraş păzit de dealuri. Am reuşit cumva să interceptăm şi noi o pungă dar, cu toată magia sărbătorilor, portocalele pe care le-am împărţit acasă în anul acela au avut un gust mai degrabă amar.

All That Talking, The Cat Empire

2010-08-09T03:58:00.001-07:00

There once was a boy II

2010-07-19T00:53:00.000-07:00

So the boy in the bowl the one behind walls he who felt lonely in the confines of himself, went to the very center of his space, he stood face to face with the now empty place where he first found himself someplace, where first he was anywhere. He looked at that dark lonely space that was in no way special or unlike any other space or slice or area of his jail, he then thought I am here and I am also there, but the me that is there can by being made help himself be free of this jail.

The boy did not see a change or a flash he did not tire he did feel any less but there in front of him now stood a thing of light and of translucent fibers that went out and around a small glowing star, it was a strange sight, it was quite weird for how could that be him when he did not look like anything at all?

There once was a boy

2010-07-18T13:03:00.000-07:00

There once was a boy, a young quiet boy, a boy who was born with a great big soul. Now you might say “how can one have a big soul?” and that would not be a strange question, for you see this boy was very strange for his soul was the size of several mortal ones.

This was in fact a very sad thing, for he found that he was but a small tiny fish swimming in a great big bowl through the glass of which he could just see an exciting new world, something of color and smell and touch and feeling something made of joy and sadness and fun. The boy wanted so much to grow enough to taste some of these new things that he tried and fought to go to that place, to take a step over that edge.

He wanted to live so much that he jumped and he ran then tried to hit or to scratch or at least pass through that great invisible wall - if he could get past he just knew that he would be able to hate that damn wall, and that almost made him sad.

You see in this place he was in the boy could no more feel anything than draw a single breath in its waters, the only emotion he knew and felt then was something he would later call “loneliness”. He then had a thought or thought came to him, he just knew that there was something he could do. He said to himself: if I now am and was not before and for now there is just me, then there can be some other me but a me that can help and that will let me see what is outside.

Asktan Kormka, Cem Adrian

2010-04-30T02:51:00.000-07:00

L'Homme aux bras ballants

2010-04-23T09:45:00.000-07:00

The Sore Feet Song, Ally Kerr, Mushishi

2010-04-20T03:39:00.000-07:00

Invitaţie

2010-04-19T06:16:00.000-07:00

Conversaţie mai mult decât improbabilă în urmă cu o săptămâna:

Mireasa: Vii la nuntă?
Jorjet: Nu.
Mireasa: De ce?
Jorjet: Din cauza cenuşei vulcanice.

Perfume, Bajofondo Tango Club

2010-04-01T10:05:00.000-07:00

Pentru crimă apăsaţi tasta 1

2010-04-01T07:00:00.000-07:00

Biserica Catolică a început primele demersuri pentru modernizarea sistemului clasic al confesionalelor, în care preotul stă răbdător ore întregi într-o cabină incomodă şi de cele mai multe ori prost încălzită ca să asculte aceleaşi plictisitoare 10 păcate. Adoptarea noilor tehnologii deja folosite cu succes pentru automatele bancare va permite preoţilor să îşi folosească timpul pentru activităţi mult mai importante.

Într-un mod foarte convenabil, penitenţa va putea fi printată sau chiar trimisă pe telefonul mobil. Păcatele şi penitenţele vor putea fi memorate pe calculatorul personal sau îndosariate, lucru ce va permite o evidenţa mult mai clară şi rapidă. Încă nu s-a stabilit dacă automatele vor funcţiona pe monede, după sistemul automatelor de citit în palmă, sau pe carduri.

Devine din ce în ce mai evident că avem nevoie de cipuri implantate direct sub piele pentru a evita numărul din ce în ce mai mare de carduri bancare, de fidelitate, de sănătate sau de acces.

Is There Blood In My Hair?

2010-03-31T09:14:00.000-07:00

Lately the notion of vampires is associated with the Twilight series, and this, if nothing else proves that vampires don’t trully exists, or maybe they lost a bet with the werewolves of the world deciding who gets the bad really uncool portrayal. I’m not saying that I didn’t see the movies or read the books, but all that proves is the existence of girl porn. And in this case the quality is a lot worse than that of regular porn, at least when it comes to vampires.

From my point of view vampires are the ultimate bad boys, because they must be depraved, corrupted, hot (it's a must in they’re cv), been here since girls had boobies and of course because they've seen it all, done it all and they still think you are special, certainly not because they sparkle or listen to Debussy.

Frankly the whole notion of sustaining yourself for eternity with the blood of Bambi, Dumbo, or even Tom and Jerry is not appealing at all to my inner chef. I mean would you trade even pizza, chips and ice-cream for that? I think not. And I think PETA agrees with me. On the other hand, you have stolen girls and boys of various grades of nobility, and if you get bored you might even try an old vintage or a pair of twins (as seen in ”Interview With A Vampire”), now doesn’t that sound a lot better?

But beyond that having lived for hundreds of years and not being noticed by the Inquisition, puritans and villagers with forks shouldn’t you be able to get rid of your various accents, bad fashion or terrible haircuts in a short while?

And then, we have True Blood (based on the "The Southern Vampire Mysteries" series written by Charlaine Harris) and True Blood has Eric, who includes all the requirements of what a true vampire should be. But as in all great series Eric isn’t the single reason for which True Blood is a great T.V. show, and I think everyone will agree to that. From the costumes to the screenplay and to the location - loved the queen Sophie-Ann’s day room.

I would like to finish with a phrase “don’t hate vampires just because they're beautiful and a housewife made a terrible book about some pseudo-vampires/werewolves".

Frumuseţea şi norocul VIII

2010-03-31T04:21:00.000-07:00

Frumuseţea şi norocul VII

Obrazul drept era aşezat pe iarba racoroasă şi obrazul stâng lăsa razele de soare să pătrundă adânc, până aproape în fundul minţii. Nu se putea hotărî să deschidă ochii, dar până la urmă setea învinse moleşeala somnului de dimineaţă târzie. Prima dată văzu o casuţă albă, acoperită cu paie, cu geamuri mici vopsite în roşu şi în depărtare nişte munţi înalţi care păreau aproape albaştrii în lumina soarelui. Nu se vedea nici un pic de apă în apropiere dar dincolo de gardul de piatră al casei văzu un păr încărcat cu fructe galbene care promiteau să fie foarte zemoase. Îi atrase privirea mai ales una dintre ele şi muşcă cu poftă.

- Era să ne prăpădim stăpâne! Ieri noapte am făcut popas lângă Piatra Dorului. Mulţi şi-au pierdut zilele în prăpastia înspre care mergeam înainte să îţi pierzi cunoştinţa. Am avut noroc că inima mea s-a îndreptat înspre stâncile Munţilor Albaştrii, de unde a fost smulsă de torenţi.
- Ştiam că eşti cal fermecat Pietrosule, de ce nu ai deschis gura până acum? Mi-ar fi plăcut să schimb o vorbă de atâtea zile.

Nici nu apucă Pietrosul să îi explice că el nu vorbeşte altfel decât a vorbit în fiecare zi până atunci şi nici altfel decât o fac ceilalţi fraţi ai lui că o fată rotunjoară, cu părul roşu împletit strâns în două cozi groase şi cu mâinile descoperite de mânecile suflecate la fel de pline de pistrui ca şi obrajii începu să calce apăsat înspre ei din spatele casei.

- În o sută de ani nici o muscă nu a găsit singura deschidere a vălului fermecat care îi ţine pe cei nepoftiţi departe de casă şi tu întinzi mâna şi te serveşti cu o pară!
- Nu degeaba mi se spune Făt-Frumos cel Norocos. Să-mi fie cu iertare, venim de departe şi eram tare însetat.
- De data asta nu te-aş numi norocos, pentru că para pe care ai luat-o te face să pricepi graiul animalelor şi nu pot să iau harul ăsta înapoi. Va trebui să-mi slujeşti 7 ani că să-l plăteşti!
- Nu am 7 ani de pierdut aici, trebuie să pornesc fără întârziere!
- Vezi motanul ăla gras de pe pervaz? Poţi să vii de bună voie aşa cum eşti sau o să vii pentru o farfurie de lapte după ce o să ai şi tu coadă!

Făt-Frumos s-a gândit că e mai înţelept să-i intre în voie deocamdată şi să îşi vadă de drum cu prima ocazie pe care norocul lui o să i-o scoată negreşit în cale. A luat calul de frâu şi a intrat pe poartă după ce vrăjitoarea i-a spus că e binevenit la ea în curte. Nici nu a făcut câţiva paşi că Pietrosul a început să se scuture şi după ce praful s-a împrăştiat un pic nu mai rămăsese decât o grămadă de pietre. Vălul fermecat nu ţinea deoparte numai orice picior omenesc ci şi orice altă vrajă.

Man is made out of mud

2010-03-22T12:08:00.001-07:00

Niște mărunțiș

2010-03-08T04:40:00.000-08:00

Galway nu e un târg prea mare dar e foarte artist. Pe strada cu magazine îşi combină eforturile cel puţin trei adolescenţi cu chitară, un negru cu saxofon, o trupă de dans, un sculptor de căţei în nisip, un împletitor de baloane, nişte hipioţi cu tobe care adună bani pentru Haiti, un magician şi o doamnă înaltă însoţită de un nene scund care interpretează părţi din piese de teatru cu mişcări ample. Nu vă imaginaţi că strada are mai mult de cincizeci de metri.

Nu cred că e niciunul muritor de foame ci mai degrabă sunt flămânzi de audienţă. Printre trecătorii încărcaţi cu plase se strecoară o doamnă mai în vârstă, mai bronzată, cu fustă largă şi colorată, cu năframa şi şosete albe în şlapii cu câte o floare artificială. Se îndreaptă înspre primul tânăr cu chitară şi întinde mâna uitându-se la monedele adunate în cutie. Un pic încurcat, acesta îi cedează un ban, n-are cum să spună că nu are mărunţiş.

Căpşuni

2010-03-04T06:22:00.000-08:00

Doamna R. e pe autocarul care o duce în Spania, la cules de căpşuni şi pentru că trece exact pe sub fereastra casei îi face cu mâna băiatului ei.

Revoluţia a găsit-o angajată într-o firmă de distribuţia presei, care în acea perioadă era doar unul din departamentele Poştei. O dată cu schimbarea politică au fost aleşi şi alţi directori, în cazul ei noua şefa a fost aleasă mai mult pe motive de simpatii şi tupeu decât pe bază de competenţe. Proaspăt promovată de la plivit straturi la munca de birou şi apoi la directoare de instituţie, aceasta s-a îndeletnicit câţiva ani cu redirecţionarea banilor înspre construcţia unei vile monstru proprietate proprie, cu căratul de plocoane la Bucureşti, cu arta utilizării farmecelor proprii pentru înlesnirea relaţiilor de afaceri, cu redecorarea toaletei firmei în culoarea roz şi cu întrebuinţarea angajatelor pentru coptul a cel puţin douăzeci de feluri diferite de prăjituri de sărbători şi pentru întreţinerea curăţeniei în casa cu un număr infinit de camere şi băi.

Pentru că Doamna R. nu a vrut să se umilească cu spălatul geamurilor, a fost umilită cu transferul de la munca de birou la vânzarea ziarelor într-un chioşc, meserie văzută cu puţin mai sus decât cerşitul şi curăţenia stradală dar mai jos decât vândutul la tarabă în piaţă. Bineînţeles a fost ales chioşcul cu cele mai proaste vânzări. După ce a mers cu ochii umezi câteva dimineţi la muncă şi a plecat capul când a trebuit să spună unde lucrează la reuniunea clasei, Doamna R. s-a pus pe treabă şi în câţiva ani a ajuns să aibă cele mai mari vânzări din oraş.

Cu multe zbateri statul a reuşit să privatizeze firma şi a fost ales ca patron un arab pentru a asigura independenţa firmei de distribuţie de marile trusturi de presă. Acest nou patron a schimbat directorii din nou şi s-a ocupat cam cu aceleaşi frumoase obiceiuri, dar de data asta la nivel de ţara, nu regional. Probabil a construit unul din acele monumente care o să aducă turişti într-o ţara deşertică şi prea caldă peste câteva mii de ani.

Consecinţele au fost mult mai grave de data asta pentru că nu s-a mai primit marfă şi nu s-au mai dat salarii. Pentru că problemele nu vin niciodată singure, Doamna R. a petrecut ultimele săptămâni pe un fotoliu de spital în Spania. Lucru destul de convenabil în aparenţă pentru că s-a hotărât că mersul la căpşuni în Spania e singura soluţie pentru acoperirea temporară a găurilor din bugetul familiei. Singură problemă e că firma care duce români la muncă nu acceptă decât oamenii care ocupă locurile autocarului din Bucureşti.

Aşa că trei mii de kilometri mai târziu, după un drum până acasă, apoi un drum până la Bucureşti, Doamna R. e pe autocarul care o duce în Spania, la cules de căpşuni şi pentru că trece exact pe sub fereastra casei îi face cu mână băiatului ei.

"The gentle art of advertisement"

2010-03-02T13:30:00.000-08:00

The Rock, T.S. Eliot

2010-03-01T12:13:00.000-08:00

"O perpetual revolution of configured stars,
O perpetual recurrence of determined seasons,
O world of spring and autumn, birth and dying!
The endless cycle of idea and action,
Endless invention, endless experiment,
Brings knowledge of motion, but not of stillness;
Knowledge of speech, but not of silence;
Knowledge of words, and ignorance of The Word.
All our knowledge brings us nearer to our ignorance,
All our ignorance brings us nearer to death,
But nearness to death no nearer to God.
Where is the Life we have lost in living?
Where is the wisdom we have lost in knowledge?
Where is the knowledge we have lost in information?"

Status anxiety, Alain de Botton

2010-02-22T16:01:00.000-08:00

"But the tragedian draws us close to an almost unbearable truth: that every folly of which a human being has been guilty in the course of history can be traced back to aspects of our own nature; that we bear within ourselves the whole of the human condition, in its worst and best aspects, so that we too might be capable of anything under the right, or rather the very wrong circumstances."

"We can overcome a feeling of unimportance not by making ourselves more important but by recognizing the relative unimportance of everyone. Our concern with who is a few millimetres taller than us can give way to an awe for things 1000 million times larger than us, a force which we may be moved to call infinity, eternity - or simply, and perhaps most usefully, God."

"But there is no such thing as a stranger, a Christian would insist, there can only be an impression of strangeness born out of failure to aknowledge that others share in our own needs and weaknesses. Nothing could be more noble, or more fully human, than to perceive that we are indeed fundamentally, were it matters, just like everyone else."

About mathematics

2010-02-12T11:36:00.000-08:00

"as far as the laws of mathematics refer to reality, they are not certain; and as far as they are certain, they do not refer to reality"

Albert Einstein

Mortal Kombat

2010-02-04T05:07:00.000-08:00

Daniel se luptă cu Leucemia. El este tânăr, plin de curaj, are de partea lui o soţie, colegii de la muncă şi din martie şi un băieţel care ar avea o viaţă mult mai liniştită cu doi părinţi sănătoşi care să-l sprijine. Ea e nemiloasă, ucide fără să discrimineze între adulţi şi copii şi e genul de monstru care nu dispare doar dacă strângi tare din ochi.

Ne place să credem că viaţa nu are preţ dar în cazul ăsta s-a pus deja o etichetă, 150.000 €. Suma donată s-a triplat în timpul în care m-am hotărât eu să scriu un post. Eu o să îmi pun banii pe Daniel.

Firefly

2010-01-26T04:38:00.000-08:00

Neînţelegere III

2009-11-29T06:04:00.001-08:00

Despre găluşte cu prune.
Un italian: Vai, dar sunt dulci!
Jorjet: Normal, le servim la desert.
Un italian: Desert? Atunci le mai trebuie zahăr.

Fringe

2009-11-17T14:56:00.000-08:00

"The souls of the just
are in the hand of God.
And no torment shall touch them.
They seemed, in the view of the foolish,
to be dead.
And their passing away
was thought an affliction
and their going forth from us,
utter destruction.
But they are in peace."

Don't know about the rest, but this part I believe.

Things Have Changed, Bob Dylan

2009-11-12T05:07:00.000-08:00

"People are crazy and times are strange
I'm locked in tight, I'm out of range
I used to care, but things have changed"

Let the music sing.

Spin, Jamin Winans

2009-11-10T06:43:00.000-08:00

Încă o toamnă

2009-10-26T06:05:00.000-07:00

Săptămâna trecută frunzele au început să-şi schimbe verdele în roşu, roşcat, purpuriu, maro, brun, castaniu, arămiu, portocaliu, auriu, galben. Bucuria toamnei la cutia cu culori. Pe când mă pregăteam eu mai bine să fac inventarul nuanţelor şi al mirosurilor într-un acces de nervi, toamna le-a smuls pe toate într-o zi. S-a pornit de dimineaţă şi nu s-a oprit până nu a ajuns şi ultima frunzuliţă pe jos, năclăită de noroi şi călcată in picioare.

Teenage crush

2009-10-23T10:36:00.000-07:00

SeaQuest a fost filmat în '93, presupun că a durat măcar 5 ani până a ajuns la noi pe televizoare. Oricum e cel puţin un secol de atunci. Cred că treaba a fost foarte serioasă pentru că îmi amintesc că nu am reuşit să mă hotărăsc cine îmi place cel mai mult, Lucas sau Darwin, delfinul.

De isteriile în masă cu diamante albastre nu mai pomenim, au venit ceva mai târziu.

Autrefois, Pink Martini

2009-10-22T07:02:00.000-07:00

Je ne manque à personne
Mais ce n'est pas grave
J'ai dèjà passé un bon moment
Un bon moment autrefois

Situaţiunea, Ion Luca Caragiale

2009-10-09T12:10:00.000-07:00

"- Ce mai e nou?
- Prost, monşer... Este o criză care, mă-nţelegi, care poţi pentru ca să zici că nu se putea mai oribilă... S-a isprăvit... E ceva care poţi pentru ca...
- Lasă, Nae, că se mai şi exagerează...
- Ce se exagerează, nene? Este o criză, care, ascultă-mă pe mine, că dv. nu ştiţi, care mă-nţelegi, statul cum a devenit acuma, eu după cum văz că ce se petrece, că nu sunt prost, înţeleg şi eu atâta lucru, fiindcă nu mai merge cu sistema asta, care, când te gândeşti, te-apucă groaza, monşer, groaza!...
Nae, foarte afectat, bea paharul lui de bere până-n fund, apoi, după ce oftează adânc:
- Eu pot pentru ca să-ţi spui pe parola mea de onoare că-mi pare foarte rău! dar ştii?... foarte rău!!!

...

- Bine Nae - zic eu - nu trebuie să fie omul aşa de pesimist. Lucrurile or să se-ndrepte... "

See it all, Fink

2009-10-07T10:47:00.000-07:00

"Last time that I saw you it was dark
I remember ‘cause I think you’re pretty
You shine brighter, baby, in my heart
Than all bright lights in this New York city"

Estimez timpul de când o cunoaşte pe domnişoara Beibi undeva la aproximativ o lună. Presupunem că este vorba despre o domnişoară, în ultima vreme nu poţi fi sigur mai ales când e vorba de artişti. Destul timp cât să o vadă ocazional pe drumul spre serviciu, dar nu destul încât să îi înveţe pe de rost fiecare aluniţă şi cum mestecă micul dejun. Nu îţi aminteşti oamenii foarte apropiaţi după trăsăturile feţei.

Fast Forward

2009-09-28T17:51:00.001-07:00

6 sezoane în 6 săptămâni. Mi-am amintit de ce îmi plac finalurile deschise.

Acvariu

2009-09-19T12:33:00.000-07:00

Îngrijitorii acvariului din Salthill se mândresc cu faptul că vizitatorii sunt atât de naţionalişti încât nu îşi doresc să vadă alte specii înotătoare decât cele care se găsesc în Irlanda, însă pot să vă spun din surse sigure că unii au fost dezamăgiţi că nu sunt şi exponate cu culori mai extravagante decât gri. Din păcate sunt destui care nu îşi doresc să vadă nici exemplare umblătoare mai exotice prea des.

Rechinii de aici sunt bine informaţi în legătură cu cel mai feroce animal de pradă cunoscut.

Calcanul îşi începe viaţa ca un peşte foarte obişnuit după care are ideea năstruşnică să îşi mute ambii ochi pe aceeaşi parte şi să-şi petreacă viaţa pe fundul mării. Metamorfoza pare cel puţin ciudată dar rezultatul final nu e chiar atât de înfricoşător, deşi se fac unele sacrificii la aspect din cauza lipsei de simetrie. În farfurie diferenţele dispar complet, dar gustul este întradevăr mai fin mai ales în combinaţie cu cipsurile de păstârnac. Am avut onoarea să avem bucătar direct de la Paris, pe Radu.

Şi dacă tot am amintit de zona asta geografică am aflat că planeta se învârte un pic mai încet pentru că francezii transformă forţa mareelor în energie electrică la Rance, am putea spune că ne fac zilele un pic mai lungi.

Dacă v-a mirat un pic trecerea de la anatomia peştelui la reţete de bucătărie trebuie să vă explic cum a decurs o vizită la o mătuşă care avea acvariu în sufragerie. Eram destul de mică încât să îmi amintesc de istorie numai din relatările ulterioare ale mamei. După ce am observat fascinată peştii câteva minute i-am anunţat pe cei mari că mi-e foame. Mama i-a asigurat că nu pleacă în vizite cu copilul flămând deşi vremurile erau grele. Totuşi mătuşă mea s-a oferit să îmi încălzească nişte supă.

Am strâmbat un pic din nas şi le-am explicat că mie îmi era foame nu de supă ci de "papa pete". Am remarcat că mama îşi aminteşte cel mai clar momentele în care am făcut-o de mândra minune prin vecini.

Sauna (2008)

2009-09-17T06:25:00.000-07:00

Adrenalina mea:

"Fire also cleanses.
Almost anything.
What if hell is not a fiery furnace
beneath the continents?
What if it's just an unclean place
without the presence of God?
A time and place behind God's back?"

Adrenalina lui: District 9 (2009)

Am găsit primul film printre recomandările domnului George.

Madame Butterfly, Puccini

2009-09-02T13:18:00.000-07:00

"Chiamerà Butterfly dalla lontana.
Io senza dar risposta
me ne starò nascosta
un po' per celia e un po' per non morire
al primo incontro, ed egli alquanto in pena
chiamerà, chiamerà:
Piccina mogliettina
olezzo di verbena,
i nomi che mi dava al suo venire."

Lost postcard

2009-08-30T08:05:00.000-07:00

Moment publicitar

2009-08-30T07:42:00.000-07:00

Sunt unii oameni care văd lumea printr-un filtru magic, au darul de a vedea, selecta, construi frumosul şi de a-l transmite apoi altora. Eu am primit cadoul sub forma unui buchet de flori de câmp pe preşul din faţa uşii, sau sub forma unui mărţişor din flori presate, sau sub forma unei felicitări digitale. Şi o fotografie este un mod la fel de bun de a-l avea oricând aproape.

haicinci

2009-08-28T09:18:00.000-07:00

Status: "trag de fiare ca nam de lucru"
Un album: "imi iubesc familia pina la moarte fie ce ofi "

Oare gramatica de clasa a cincea nu ar putea fi o ocupaţie?

Scame

2009-08-26T06:57:00.000-07:00

Azi am observat în timpul unei prezentări că am scame pe coatele puloverului, lucru ce ar trebui să vă dea de înţeles că nu am urmărit nici jumătate din ce se discuta acolo. Scamele nu au aceeaşi culoare ca şi bluza de unde am dedus că acestea trebuie să fie mici bucăţi din celelalte haine din garderobă. Poate chiar din hainele altora. În acelaşi timp mi-am amintit că mama mi-a spus că în perioada în care eram copil precoce şi paranormal şi îmi petreceam mare parte din zi la cămin plecam dimineaţa cu o pereche de şosetuţe cu scame şi mă întorceam acasă cu ele noi nouţe.

După ce a urmărit fenomenul mai multe zile la rând şi s-a convins că nu îmi încurcam şosetele cu ale altora m-a întrebat care este explicaţia. Misterul s-a destrămat când i-am povestit că printre alte activităţi, în aceeaşi perioadă a zilei, toată lumea trebuia să petreacă o oră pe oliţă, preventiv. Nu ne ridicam până nu aveam un cerc roşu pe fund. Ca să ne omorâm timpul eu şi toţi ceilalţi ne îndeletniceam cu curăţatul temeinic al scamelor de pe şosete.

Cred că eram tare nefericită când aveam unele noi.

Aniversare

2009-08-15T08:28:00.000-07:00

Zilele de naştere sunt un motiv de bucurie numai la vârsta la care fiecare an te apropie mai mult de momentul în care o să ai toate libertăţile unui adult. Totuşi e mai uşor să uiţi că nu se fac torturi destul de mari încât să încapă o lumânare pentru fiecare an al tău şi că numărătoarea asta nu e mult diferită de data înscrisă pe cutia cu lapte dacă se găsesc câţiva oameni care să te ţină ocupat cu mici diversiuni.

...cu trenul din Franţa

2009-08-13T04:11:00.000-07:00

Acolo sticlele de bere se întorc cu tine acasă după ce ai ieşit cu prietenii în pădure, nu rămân în natură, râurile nu îndeplinesc funcţia de canalizare, brânza nu se împute ci devine puternică, casele şi mobilele străbunicilor sunt lăsate ca şi moştenire din generaţie în generaţie nu sunt arse pentru că vin cotropitorii. Vinul e aproape sacru şi unge cu măsură fiecare masă, fiind un element indispensabil pentru acel "joie de vivre". Pentru ars minţile e preferată altă plantă.

Credinţa e mai mult un vestigiu arheologic şi oricine se amuză la gândul unei mame fecioare. Locurile de pelerinaj se transformă în obiective turistice şi se plantează viţă de vie în catedrale.

Am înţeles de ce o prietenă s-a întors de acolo cu ideea foarte bizară că ambalajele nu se aruncă pe jos chiar dacă nu se vede nici un coş de gunoi în zare şi chiar dacă singurul coş e îngropat aproape până sus în lucruri aruncate.

Immortality, Milan Kundera

2009-08-13T03:07:00.000-07:00

Kundera ar fi teribil de nemulţumit de demersul meu de a selecta numai câteva fragmente din carte pentru că ar simţi că îi ciopârţesc opera. S-a arătat îngrijorat şi de faptul că nu există cititor care să nu sară peste câteva rânduri şi chiar pagini din când în când. Nici măcar un cuvânt nu a fost pus la întâmplare. Singura scuză e că fragmentele pe care le-am ales nu încearcă să spună ceva despre carte decât pe un plan secundar, în primul rând sunt bucăţelele pentru un colaj.

"High culture is nothing but a child of that European perversion called history, the obssesion we have with going forward, with considering the sequence of generations a relay race in which everyone surpasses his predecessor, only to be surpassed by his successor. Without this relay race called history there would be no European art and what characterizes it: a longing for originality, a longing for change."

"The Jewish religion imposes a law on its believers. This law wants to be accessible to reason (the Talmud is nothing but the perpetual rational analysis of God's commandments) and does not require any mysterious sense of the supernatural, no special enthusiasm or mystic flame in the soul. The criterion of good and evil is objective: it is a matter of understanding the written law and obeying it.
Christianity turned this criterion inside out: love God, and do as you wish! said Saint Augustine. The criterion of good and evil was placed in the individual soul and became subjective. If a soul is filled with love, everything else is in order: that man is good and everything he does is good."

"I think therefore I am is the statement of an intellectual who underrates toothaches. I feel, therefore I am is a truth much more universally valid, and it applies to everything that's alive. My self does not differ substantially from yours in terms of its thought. Many people, few ideas: we all think more or less the same, and we exchange, borrow, steal thoughts from one another. However, when someone steps on my foot, only I feel pain. The basis of the self is not thought but suffering, which is the most fundamental of all feelings. While it suffers, not even a cat can doubt its unique and uninterchangeable self. In intense suffering the world dissappears and each one of us is alone with his self. Suffering is the university of egocentrism."

"Christiane did not suffer from hypertrophy of the soul and did not yearn to exhibit herself on the great stage of history. I suspect that she preferred to lie on her back in the grass and watch the clouds float by."

Festival de film

2009-07-11T13:06:00.000-07:00

Vreme năzuroasă în Galway cu condiţii excelente pentru câteva ore într-un cinematograf. Am prins un documentar despre fermierii pe cale de dispariţie din Franţa. Un stil de viaţă care începe să dispară nu doar în România. Dialogurile seci peste faţa de masă au un farmec autentic şi nedeliberat. Cuvintele sunt mai rare printre oamenii obişnuiţi să-şi petreacă viaţă în mijlocul animalelor.

Am prins şi un film despre rezistenţa din Algeria în lupta pentru independenţă. Îţi vine greu să te laşi convins că nu vezi filmări de la faţă locului.

La capitală

2009-07-10T05:31:00.000-07:00

Dacă stau mai mult de o lună într-un loc viaţa începe să mi se pare jalnică, săptămânile trec repede, mâncarea nu mai are gust, somnul nu mă mai odihneşte, dimineaţa nu am nici o poftă să mă dau jos din pat, nici la serviciu nu aş sta prea mult dar nici acasă parcă nu am ce face. Toate astea din cauză că nu se mai întâmplă nimic neprevăzut în afară de dramele personale ale celorlalţi care încep să mă intereseze îngrijorător de mult.

Singurul tratament e să iei un rucsac în spate şi să mergi cât vezi cu ochii. De data asta am plecat în Dublin, cu singurul plan fix făcut cu o seară înainte la întâlnirea de vineri seară cu colegii care m-au pus să promit că merg să văd fabrica Guinness. Se pare că e ruşine mare să nu bifezi şi destinaţia asta dacă ai vizitat oraşul. Dublin, la fel ca Bucureşti suferă de un mare inconvenient geografic, spre deosebire de dragul meu Cluj, nu sunt aşezate între dealuri. Din cauza asta călătorul venit din părţile mai mărginaşe ale ţării este lipsit de plăcerea de a căsca gura impresionat de numărul de clădiri, de şosele, de maşini şi de furnicarul de oameni.

Totuşi în Dublin poţi să compensezi cu o vizita la fabrica de bere pentru că în cel mai înalt punct este amenajat un bar rotund de unde se poate vedea tot oraşul. E drept că ai impresia că mai mult de jumătate e acoperit de clădirile fabricii.

Isteria MJ a lovit şi Irlanda şi am avut plăcerea să ascultăm numai melodiile lui pe tren şi la fiecare terasă. Eu nu sunt foarte întristată pentru că am o bănuiala că s-a transformat în muză. Ne-am întors spre casă exact la timp ca să prindem ultimele raze de soare în parcul Phoenix şi să deranjam căprioarele de la cină. Nu am stat foarte târziu în oraş pentru că a doua zi ne-am trezit devreme ca să mergem la un târg de cai în centrul oraşului. Eu aş fi luat unul negru dar stăpânul nu a avut bani mărunţi să-mi dea rest. M-am uitat la el cel puţin o jumătate de oră ca să fiu sigură că fiecare detaliu e perfect. Nu sunt o mare specialistă, dar mie aşa mi s-a părut.

Neînţelegere II

2009-07-01T08:25:00.001-07:00

Un irlandez: Ăştia sunt cârnaţi normali?
Jorjet: Dacă prin normali vrei să spui irlandezi, nu, nu sunt normali. Vrei să încerci?
Un irlandez: Aham. Sunt buni.

Les Thanatonautes, Bernard Werber

2009-06-30T14:54:00.000-07:00

"Je pense qu'il s'agit d'une mode, d'un phénomène de société qui passera comme tant d'autre avant lui. Les gens ont besoin de croire au merveilleux, au surnaturel, qu'il existe autre chose que ce monde matérialiste ici-bas. Alors quelques écrivains, des gourous, des charlatans en profitent pour faire leur fonds de commerce en racontant des sornettes. Ce besoin est ancré depuis toujours dans l'homme. Les religions sont la preuve. Il suffit de promettre le paradis dans un futur imaginaire pour que les gens avalent plus facilement l'amère pilule du présent. Crédulité, sottise et naïveté."

Living the dream

2009-06-29T04:33:00.000-07:00

The man is gone before he got to tell us how it was to live in a world where the greatest dream is to be white. He had talent, great voice, money, fame, he build his own fairy land, but most of all he finally got to buy the right colour, the right type of nose, the right type of hair, the right chin. It doesn't even matter that he became a monster addicted to doctors and pills in the process. Hiding under masks, make up and sun glasses, he lived the dream.

Maybe a smart story teller will just imagine his life and we'll see another Oscar wining movie about his struggle. Maybe he was happy after all. Now we can remember just the years of glory because the pathetic character for sexual jokes with boys disappeared.

We'll get to see how the legend is born.

Seeräuber Jenny

2009-06-21T13:12:00.000-07:00

Mentolat

2009-06-18T07:22:00.000-07:00

Recesiunea economică este un monstru care răpeşte nopţile liniştite de somn ale omuleţilor perfect adaptaţi unui ecosistem în care foloseşti azi ce o să plăteşti numai mâine. Printr-o răsturnare fericită de situaţie eu m-am mutat într-o căsuţă la care puteam doar visa cu un an în urmă pentru că bursa mea e constantă şi chiriile au scăzut destul de mult. Chiar dacă actualul aranjament e cât se poate de temporar, sau poate tocmai din cauza asta, mă bucur de fiecare colţisor, de fiecare fereastră, de fiecare muscă grasă care se încăpăţânează să se izbească de geamuri după ce s-a chinuit să intre înăuntru.

Unul din micile noi tabieturi e să fac piaţa sâmbătă dimineaţa. Ultima data am luat o legătură de mentă proaspătă şi mi-am îmbogăţit meniul cu câteva reţete care conţin acest ingredient. Am pus crenguţele pe care nu le-am folosit într-un pahar şi după câteva zile am observat că una dintre ele are o rădăcină firavă. Încântată le-am pus apă proaspătă şi mi-am propus să le mut într-un ghiveci. După încă câteva zile jumătatea din apă a mentei arăta exact ca pielea de dinozaur, cu mici protuberanţe şi o creastă, nu că aş fi văzut vreunul în afară celor din Jurasic Park. Am fost fericită să o ascund în pământ, dar parcă tot mi-e teamă că nu o să mai am loc în casă când o să mă întorc de la birou.

Cum să nu te simţi ca acasă când e soare afară şi dimineaţa te trezeşte o ţigancă pornită de la prima oră să cerşească din uşă în uşă?

Later edit:
Am găsit şi explicaţia, se pare că menta e o plantă foarte agresivă, motiv pentru care nici nu trebuie plantată direct în grădină ci numai în ghiveci. Ale mele trebuie tunse deja şi pregătesc nişte ghivece şi pentru prietene.

Images, Nina Simone

2009-06-03T06:33:00.000-07:00

"She does not know
Her beauty.
She thinks her brown glory,
She thinks her brown body
Has no glory.

If she could dance
Naked,
Under palm trees
And see her image in the river,
She would know
Yes, she would know.

But there are no palm trees
In the street,
No palm trees in the street
And dishwater gives back no images."

Neînţelegere

2009-06-03T06:20:00.000-07:00

Un arab: Uite, asta e o carte de la noi.
Un neamţ: Nu reuşesc să citesc nimic.
Un arab: Da, e în persană.
Un neamţ: Şi de unde se începe, de la sfârşit?
Un arab: Nu, de la dreapta la stânga. La fel cum conducem pe partea dreaptă, nu pe stânga.

Hagi-Murad, Lev Tolstoi

2009-06-02T02:38:00.000-07:00

"- Pe mine, câteodată, mă apucă aşa o plictiseală că nici nu ştiu ce să mai fac.
- Ia te uită! zise Panov.
- Eu, chiar şi atunci când am dat toţi banii pe băutură, am făcut-o tot din cauza asta, de plictiseală. A năvălit peste mine. M-am gândit atunci: trebuie să mă îmbat turtă!
- Câteodată însă, atunci când eşti beat - parcă e şi mai mare plictiseală.
- Şi asta mi s-a întâmplat. Ce să-i faci?
- Dar de ce te tot plictiseşti?
- Eu? Mi-e dor de casă. "

Trei

2009-05-26T03:23:00.001-07:00

Eram sigură că liceul o să fie cea mai glorioasă perioadă din existenţa mea încă de când am memorat versurile de la Liceenii pe la zece ani. Nici nu e de mirare că înainte de prima zi de şcoală nu am reuşit să adorm câteva nopţi gândindu-mă cu ce să mă îmbrac. Ştiu şi acum că aveam materialele pentru o fustă scurtă de piele şi o cămaşă de saten, care din păcate nu au trecut niciodată din faza de desen. Oricum vremea a fost dezamăgitor de ploioasă şi de rece în septembrie în acel an.

Convingerea mea că acea perioadă e obligatoriu destinată lucrurilor măreţe m-a adus câteva săptămâni mai târziu pe o scenă la casa de cultură, alături de alte cinci fete. Una dintre ele a optat pentru o rochiţă albastră cu volănaşe care te uimea mai ales prin faptul că era disponibilă şi pentru vârste mai mari de patru ani. Ca să fie completă impresia, a ales şi o pereche de strampi groşi albi şi pantofi de lac fără toc. Acum nu reuşesc să înţeleg de ce hainele ni s-au părut tuturor atât de ridicole, probabil pentru că pe atunci toţi încercam să părem mai mari.

Distracţia colegilor-spectatori a fost maximă când candidata noastră la titlul de cel mai frumos boboc a ales plină de încredere să nu spună doar câteva cuvinte la partea de prezentare, aşa cum ni s-a cerut de către organizatori. S-a lansat într-un măreţ discurs despre cifra trei şi felul în care a fost urmărită de acest număr până atunci. Momentele au fost insuportabil de lungi pentru că aşteptam cu câţiva paşi mai în spate, dincolo de cercul de lumină să înfrunt chipurile care se amuzau copios pe seama fetei care insista curajoasă să le spună tot ce învăţase pe de rost.

***

Contrar aparenţelor, postul nu este nici despre vestimentaţie, nici despre ce am spus eu şi nici măcar despre ce s-a întâmplat până la urmă.

Dar ca să nu vă las fără epilog, când a venit rândul meu am spus un minim de cuvinte, ceva în genul sunt la info, arăt bine şi sunt şi isteaţă. Cred că m-au crezut pentru că mi-au dat o coroniţă, un inel şi primii bani câştigaţi de mine. Cealaltă concurentă a supravieţuit şi ea fără să-şi piardă încrederea în sine pentru că am văzut-o iarna trecută în cea mai ridicolă haină de blană artificială, cu cel mai creţ breton şi cu cele mai roşii unghii lungi.

Vipère au poing, Hervé Bazin

2009-05-21T14:18:00.000-07:00

"Non, je trouvais que la nature aurait pu, aurait du doter les mammifères d'un système de reproduction analogue à celui de fleurs. Les monoiques, de préférence. Voilà qui est propre, poétique, accessible à tous les regards. Si propre, si poétique que les fleurs, ces organes génitaux, servent à la décoration des salons et des chapelles."

Un om mic descoperă o lume mare

2009-05-18T16:19:00.000-07:00

Tot timpul mi-am dorit o fereastră în faţa chiuvetei din bucătărie ca să am ce privi în timp ce spăl vasele. Când nu observ ce mişcă vecinii, sau ce mănâncă pescăruşii, mă uit la nori şi îmi amintesc că am aflat numai prin clasa a cincea că cerul nu se desenează numai agăţat în partea de sus a foii de hârtie, ci trebuie să cobori albastrul până lângă linia orizontului.

Cred că am fost indusă în eroare de prima pictură pe care am dus-o la şcoală la ora de desen, care avea cerul exact aşa. Era desenat de mama care a încercat fără succes să îmi arate cum se face un curcubeu cu o farfurie. Pe atunci eram mult mai familiară cu farfuriile decât cu curcubeele. Doar domnul Rogvaiv mi-a intrat în cap şi cum obţii culoarea verde când ai pierdut creionul din cutie.

Cu mult înainte, cam pe la mijlocul clasei a doua am aflat că învăţătoarea nu este o entitate care există numai în cadrul şcolii ci e o persoană care face piaţa şi cumpără pâine de la Arieşu la fel ca mama mea. Am fost atât de uimită de descoperire încât nici nu am îndrăznit să îmi imaginez că poate are un soţ ca tata, sau o fată, ca şi mine.

Oricum am înţeles atât de bine cum funcţionează treaba cu adulţii încât prin clasa a patra, plină de altruism, i-am cumpărat cadou din fondul clasei exact ce mi-aş fi dorit eu mai mult, păpuşa Barbie de la Agressione.

The little black fish, Samad Behrangi

2009-05-18T10:32:00.000-07:00

Un peşte îndrăzneşte să vadă mai mult decât pârâul în care trăiesc perfect mulţumiţi toţi cei pe care îi ştie de când s-a născut.

"Death could come upon me very easily now. But as long as I'm able to live, I shouldn't go out to meet death. Of course, if someday I should be forced to face death - as I shall - it doesn't matter. What does matter is the influence that my life or death will have on the lives of others . . ."

Hoy

2009-05-08T04:42:00.000-07:00

Am părăsit pentru o perioadă, sper că nu foarte lungă, dansul pentru tag rugby. Sunt o împiedicată, mă bate ploaia şi vântul, îmi dau consecvent peste cap degetele de la mâna dreaptă şi ajung acasă murdară de noroi până în urechi. Mă simt un pic recompensată când am norocul să văd soarele apunând după o mare verde.

Viaţa e mai blândă dacă eşti pe tocuri.

Giant's Causeway

2009-05-06T04:09:00.001-07:00

From Donegal and Giant's Causeway

Deşi am petrecut o grămadă de ore în maşină şi nu eram prea impresionată de pozele pe care le-am găsit pe internet, trotuarul uriaşului îşi merită reputaţia. Cea mai reprezentativă imagine pe care am găsit-o este o gravură pentru că după cum am putut observa şi singură aparatul de fotografiat nu se descurcă prea bine cu condiţiile de iluminare. M-am plimbat câteva ore căscând ochii mari şi nici eu nu am fost mulţumită de cauzele geologice care au dat naştere coloanelor, lava care s-a solidificat încet şi s-a crăpat ca şi pământul fără ploaie. Mie mi-a plăcut explicaţia pe care am auzit-o în trecere de la un alt român, "trepte de la Dumnezeu drăguţul".

Când le urci ca să vezi mai bine marea chiar ai senzaţia că au fost potrivite aşa pentru tine. Mi-am amintit că nu numai oamenii fac geometrie.

Oraşul de Paşte

2009-04-19T14:54:00.000-07:00

Foarte generoase, nu ne-au lăsat fără prânzul festiv dar au profitat de câteva firimituri.

Castani

2009-04-17T13:34:00.000-07:00

M-au exasperat întotdeauna în august pentru că erau primii care îşi schimbau culoarea, prevestind sfârşitul vacanţei şi venirea frigului. Acum i-am întâlnit foarte tineri, eu am părul un pic mai alb.

Primăvară

2009-04-08T01:42:00.000-07:00

Nu ne-am mai îndeletnicit cu scrisul nu din clasicul motiv că nu este timp ci pentru că ultimele descoperiri pe care le-am făcut sunt exclusiv legate de înălţimea la care cresc ochiul boului, florile de nu mă uita, lalelele, gladiolele, domnişorii şi daliile, adâncimea la care se plantează seminţele, cum poţi să faci cele mai drepte straturi şi tratamentele pentru bătăturile din palme.

Cel mai iubit dintre pământeni, Marin Preda

2009-03-27T14:15:00.000-07:00

"Îi uitai pe amândoi ca pe doi străini a căror dramă de fapt nu mă interesa. Desigur, îmi spuneam, şi îmi aminteam cum observasem acest lucru la oameni, la tatăl meu mai ales, dar şi la Căprioara, imobilitatea sufletelor e spectaculoasă. Căsătoria e o temniţă în care oamenii, cu firi diferite, se închid şi se urăsc reciproc crezând că au fost pedepsiţi să ispăşească pe nedrept pedeapsa celuilalt..."

"De ce melancolie? Ce cristosul ei o apucă? La cine se gândeşte? De ce nu-şi ascunde gândirea infidelă? De ce beleşte ochii spre perete după ce a făcut dragoste cu tine? Nu i-a plăcut? Să caute pe altul, dar nu după frământări sufleteşti, ci chiar atunci, de îndată, ca să fim lămuriţi..."

Isla de la Eterna Primavera

2009-03-27T12:27:00.001-07:00

Nu ştiu dacă e din cauză că îmi place mai mult farmecul locurilor pe care le descopăr singură, sau pentru că nu mă încânta disproporţia între betoane şi priveliştile neatinse de mâna omului, dar faptul că un loc este foarte sus în lista celor mai populare atracţii turistice mă face să fiu un pic sceptică.

Tenerife m-a făcut să îmi reconsider părerea pentru că se poate lăuda cu mult mai mult decât cu plaje cu nisip negru, palmieri, terenuri de golf şi hoteluri în stare să acomodeze milioane şi milioane de pensionari.

Pătura de nori, agăţată pe la jumătatea vulcanului, delimitează zone cu clima foarte diferită. Deasupra norilor vegetaţia este puţină, cu dovezi ale unor violente erupţii înspre vârful vulcanului şi cu păduri rare de pini cu solul acoperit de piatră neagră poroasă puţin mai jos. În partea de sud, aproape de mare vegetaţia este deşertică, cu cactuşi înalţi şi plantaţii de banane acoperite pentru păstrarea umidităţii, iar în partea de nord, la nivelul norilor, pe un tărâm cu eterne ceţuri şi ploi, cresc păduri de laur, cu trunchiuri acoperite de muşchi.

Am mers în plimbarea în laurisilva cu inima strânsă pentru că a fost organizată de o fată care îşi plânge neîmpăcată jumătatea pierdută. Fatalitatea îşi arată mai des colţii în locurile neîmblânzite.

Mi-am propus să mă întorc pentru că ştiu cum să comand cel mai bun batido, pentru că papas sunt doar nişte cartofi mult prea săraţi în altă parte, pentru că laptele cu cereale are alt gust dacă de pe fereastră se vede oceanul, pentru că oamenii sunt mai prietenoşi când e tot timpul primăvară şi pentru că am simţit încă o data că poţi să te simţi apropiat de cineva fără să te ştii de multă vreme şi fără să schimbi prea multe cuvinte.

Cu avionul

2009-03-10T11:45:00.000-07:00

Nu îmi amintesc să fi fost vreodată mai extenuată decât după două ore cu trenul până în Cluj, şapte ore cu microbuzul până în Budapesta, şase ore pe o bancă în aeroport, trei ore cu avionul până în Dublin, cinci ore pe o altă bancă în alt aeroport şi patru ore până în Galway. Şi nici nu ştiau unde îmi e bagajul când am ajuns în Dublin.

În aceste condiţii limită am aflat că şi eu am idei preconcepute faţă de o anumită etnie dragă italienilor. După ce le-am studiat câteva ore treningurile, adidaşii, hainele de piele, fustele lungi şi înzorzonate şi cerceii rotunzi şi răsuciţi de aur şi am rămas nedumerită cum de sunt singurii care circulă fără bagaje am fost ferm convinsă că au avut ceva de a face cu dispariţia geamantanului meu.

Recuperarea bagajului după mai bine de o săptămână mi-a dat mai multă poftă de viaţă decât patru zile pe o insulă exotică. Îmi prezint şi scuzele mele cu această ocazie.

O iubire a lui Swann, Marcel Proust

2009-02-27T04:01:00.001-08:00

"Dar să părăsească Parisul atât timp cât Odette era acolo şi chiar când lipsea - fiindcă în locuri noi unde senzaţiile nu sunt amorţite de obişnuinţă, o durere revine, prinde din nou viaţă - era pentru el un plan atât de îngrozitor, încât nu se simţea capabil să se gândească tot timpul numai la el decât pentru că era hotărât să nu-l pună în aplicare niciodată."

El amor en los tiempos del cólera, Gabriel Garcia Marquez II

2009-02-20T12:47:00.000-08:00

Am avut cartea de mai bine de un an, dar nu am reuşit să o termin până azi pentru că asta a fost prima săptămână dedicată aproape exclusiv ei. A fost prima carte citită în spaniolă, cred că nu o să fie şi ultima. Deja mi-am propus să o mai citesc o dată şi cu dicţionarul în mână. O limbă străină e ca o melodie, dacă o simţi o înţelegi mai bine şi îţi trebuie mai mult decât o jumătate de oră după o zi de muncă, înainte să adormi, ca să o simţi. Îi datorez cărţii câteva ore de dulce trândăvie cu care nu ştiu când o să mă mai întâlnesc.

Cred că aţi observat că interese meschine mă distrag în ultima vreme de la lecturi şi scris.

"Había tenido varios amantes de ocasion, pero ninguno con ilusiones matrimonial, porque era difícil que un hombre de su medio y de su tiempo desposara a un mujer con quien se hubiera acostado. Tampoco ella volvió a alimentar esa illusión después que su primer novio formal, al que amó con la pasión casi demente de que era capaz a los dieciocho años, escapó a su compromiso una semana antes de la fecha prevista para la boda, y la dejó pertida en un limbo de novia burlada. O soltera usada como se decia entonces. Sin embargo, aquella primera experiencia, aunque cruel y efímera, no lo dejó ninguna amargura, sino la convicción deslumbrante de que con matrimonio o sin él, sin Dios o sin ley, no valía la pena vivir si no era para tener un hombre en la cama."