Lost postcard

Moment publicitar

Sunt unii oameni care văd lumea printr-un filtru magic, au darul de a vedea, selecta, construi frumosul şi de a-l transmite apoi altora. Eu am primit cadoul sub forma unui buchet de flori de câmp pe preşul din faţa uşii, sau sub forma unui mărţişor din flori presate, sau sub forma unei felicitări digitale. Şi o fotografie este un mod la fel de bun de a-l avea oricând aproape.

haicinci

Status: "trag de fiare ca nam de lucru"
Un album: "imi iubesc familia pina la moarte fie ce ofi "

Oare gramatica de clasa a cincea nu ar putea fi o ocupaţie?

Scame

Azi am observat în timpul unei prezentări că am scame pe coatele puloverului, lucru ce ar trebui să vă dea de înţeles că nu am urmărit nici jumătate din ce se discuta acolo. Scamele nu au aceeaşi culoare ca şi bluza de unde am dedus că acestea trebuie să fie mici bucăţi din celelalte haine din garderobă. Poate chiar din hainele altora. În acelaşi timp mi-am amintit că mama mi-a spus că în perioada în care eram copil precoce şi paranormal şi îmi petreceam mare parte din zi la cămin plecam dimineaţa cu o pereche de şosetuţe cu scame şi mă întorceam acasă cu ele noi nouţe.

După ce a urmărit fenomenul mai multe zile la rând şi s-a convins că nu îmi încurcam şosetele cu ale altora m-a întrebat care este explicaţia. Misterul s-a destrămat când i-am povestit că printre alte activităţi, în aceeaşi perioadă a zilei, toată lumea trebuia să petreacă o oră pe oliţă, preventiv. Nu ne ridicam până nu aveam un cerc roşu pe fund. Ca să ne omorâm timpul eu şi toţi ceilalţi ne îndeletniceam cu curăţatul temeinic al scamelor de pe şosete.

Cred că eram tare nefericită când aveam unele noi.

Aniversare

Zilele de naştere sunt un motiv de bucurie numai la vârsta la care fiecare an te apropie mai mult de momentul în care o să ai toate libertăţile unui adult. Totuşi e mai uşor să uiţi că nu se fac torturi destul de mari încât să încapă o lumânare pentru fiecare an al tău şi că numărătoarea asta nu e mult diferită de data înscrisă pe cutia cu lapte dacă se găsesc câţiva oameni care să te ţină ocupat cu mici diversiuni.

...cu trenul din Franţa

Acolo sticlele de bere se întorc cu tine acasă după ce ai ieşit cu prietenii în pădure, nu rămân în natură, râurile nu îndeplinesc funcţia de canalizare, brânza nu se împute ci devine puternică, casele şi mobilele străbunicilor sunt lăsate ca şi moştenire din generaţie în generaţie nu sunt arse pentru că vin cotropitorii. Vinul e aproape sacru şi unge cu măsură fiecare masă, fiind un element indispensabil pentru acel "joie de vivre". Pentru ars minţile e preferată altă plantă.

Credinţa e mai mult un vestigiu arheologic şi oricine se amuză la gândul unei mame fecioare. Locurile de pelerinaj se transformă în obiective turistice şi se plantează viţă de vie în catedrale.

Am înţeles de ce o prietenă s-a întors de acolo cu ideea foarte bizară că ambalajele nu se aruncă pe jos chiar dacă nu se vede nici un coş de gunoi în zare şi chiar dacă singurul coş e îngropat aproape până sus în lucruri aruncate.

Immortality, Milan Kundera

Kundera ar fi teribil de nemulţumit de demersul meu de a selecta numai câteva fragmente din carte pentru că ar simţi că îi ciopârţesc opera. S-a arătat îngrijorat şi de faptul că nu există cititor care să nu sară peste câteva rânduri şi chiar pagini din când în când. Nici măcar un cuvânt nu a fost pus la întâmplare. Singura scuză e că fragmentele pe care le-am ales nu încearcă să spună ceva despre carte decât pe un plan secundar, în primul rând sunt bucăţelele pentru un colaj.

"High culture is nothing but a child of that European perversion called history, the obssesion we have with going forward, with considering the sequence of generations a relay race in which everyone surpasses his predecessor, only to be surpassed by his successor. Without this relay race called history there would be no European art and what characterizes it: a longing for originality, a longing for change."

"The Jewish religion imposes a law on its believers. This law wants to be accessible to reason (the Talmud is nothing but the perpetual rational analysis of God's commandments) and does not require any mysterious sense of the supernatural, no special enthusiasm or mystic flame in the soul. The criterion of good and evil is objective: it is a matter of understanding the written law and obeying it.
Christianity turned this criterion inside out: love God, and do as you wish! said Saint Augustine. The criterion of good and evil was placed in the individual soul and became subjective. If a soul is filled with love, everything else is in order: that man is good and everything he does is good."

"I think therefore I am is the statement of an intellectual who underrates toothaches. I feel, therefore I am is a truth much more universally valid, and it applies to everything that's alive. My self does not differ substantially from yours in terms of its thought. Many people, few ideas: we all think more or less the same, and we exchange, borrow, steal thoughts from one another. However, when someone steps on my foot, only I feel pain. The basis of the self is not thought but suffering, which is the most fundamental of all feelings. While it suffers, not even a cat can doubt its unique and uninterchangeable self. In intense suffering the world dissappears and each one of us is alone with his self. Suffering is the university of egocentrism."

"Christiane did not suffer from hypertrophy of the soul and did not yearn to exhibit herself on the great stage of history. I suspect that she preferred to lie on her back in the grass and watch the clouds float by."