Se afișează postările cu eticheta La un pahar de vorbă. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta La un pahar de vorbă. Afișați toate postările

marți, 24 iulie 2018

Over organisation

After living 26 years in Romania and 8 years in Ireland I was never faced with the idea that there might be such a thing as too much organisation. In the Far East of Europe chaos and entropy still seem to make the rule and on a small green island you can keep things flexible enough because people can rely on common sense and it will be grand in the end. After living almost two years in France I understand a bit better that rigid schedules for lunch and holidays come from a sometimes unreasonable love of order and organisation. Regardless if tourists go hungry after 2pm, if families spend full days queueing on highways trying to reach their destination, or if fridges get broken during August. The common belief is that people require more organisation although some amount of randomisation would solve the problem just as well. 

Strict rules and schedules are seen to have value in and of themself and religiously adhering to them builds character and cultivates patience and persistence if nothing else. But keeping a full country close to boiling point is not without its perils and it is not a rare occurence to see a lady throwing her shopping bag, running and cursing after a driver refused to stop at the street light.

The greatest loss for a European Union without Great Britain might be not having a small dose of British pragmatism in the mix.

luni, 16 iunie 2008

Deliciul meu social acceptat

Am fost acuzată recent că citesc atât de mult ca un soi de evadare din realitate. Fără să neg o formă mai mult sau mai puţin cronicizată de alienare, susţin totuşi că în cazul lecturilor mele haotice şi extinse este vorba mai mult de un viciu. Încă nu am stabilit cât de dăunator.

Şi jocurile pe calculator pot fi până la urmă o fugă de realitate dar de cele mai multe ori plăcerea aventurii sau adrenalina competiţiei este cea care te ţine departe de ieşirile cu băieţii sau plimbările prin parc cu prietena.

Pentru mine a citi o carte e mai mult decât a avea acces la o altă lume, e şi plăcerea de a petrece la modul cel mai egoist posibil câteva ore, e voluptatea trândăvelii lipsită de plictis, e un prilej să pui în aşteptare frământările zilnice inevitabile, e un preambul plăcut pentru somn şi singurul motiv să nu înjuri când ai pierdut la limită metroul.

Nu e greu să nu fumezi dar nu mă puneţi să renunţ la carte.

vineri, 16 mai 2008

Sarmale in Suburbia

Am avut o activitate intensa de ridicare a nivelului de cultura muzicala in ultima saptamana, portia de azi a fost de sarmale reci. Ca sa nu dau numai trupei credit, seara a fost o reusita si din cauza companiei, o combinatie echilibrata de nou si vechi.

***

Nu am jucat foarte multe jocuri pe calculator pentru ca nu am gasit prea multe la care sa fiu foarte buna si sa nu ma plictisesc. Unul din jocurile cu care am pierdut cateva nopti cu placere a fost Sim City, un joc in care faceai pe primarul unui oras pe care puteai sa il ridici de la zero.

Principala responsabilitate era sa stabilesti un nivel al taxelor destul de mare incat sa iti permiti sa faci lucruri utile cum ar fi autostrazile si metroul sau lucruri placute cum ar fi statuile sau parcurile. Era la fel de important sa nu fii prea lacom pentru ca nu aveai singurul oras din lume si mai mult decat bani iti doreai multi oameni.

Cea mai spontana persoana pe care o cunosc s-a hotarat ca ar fi amuzant sa inceapa acelasi joc chiar si numai de dragul competitiei. Primul pas era sa pui un nume orasului pe care urma sa-l construiesti de la o bucata mare de iarba. Numele pe care l-am pus orasului meu nu mi-a ramas in minte pentru ca nu am gasit un nume mai frumos decat cel al orasului concurent Lejereni oricat mi-am solicitat imaginatia.

Orasul meu a avut mult mai multi locuitori, cartiere mai mari cu blocuri muncitoresti, cu oameni obisnuiti, care imi aduceau fara prea mult efort bani destui pentru orice statuie sau monument se putea cumpara in joc. In Lejereni nu s-au adunat prea multi oameni dar casele erau mari, nobile, cu spatii verzi generoase.

Nu m-am mai jucat pentru ca stiu sa imi dau seama cand pierd.

marți, 22 aprilie 2008

Egalitate

 Un prieten îmi povestea că într-o zi, la birou, o colegă a observat că s-a terminat rezerva de apa și pentru că era el prin preajmă l-a rugat să ridice cei 10 litri deși era perfect capabilă să o facă și singură. A făcut efortul solicitat și s-a abținut de la comentarii și de la orice remarcă legată de faptul că femeile se folosesc de egalitatea dintre sexe doar când le convine.
 
 Egalitatea, că orice altă noțiune abstractă, nu ajunge niciodată să fie pusă în practică la modul absolut și nici nu mi-aș dori să văd cum doamnele se iau la trântă cu domnii. Dreptul la educație, egalitatea în fața legii, salarii egale pentru muncă egală sunt lucruri care țin mai mult de bunul simț în zilele noastre și nici nu mai pot face subiectul unei dezbateri. Sunt demult apuse vremurile în care școlile pentru fete le formau pe cele mai privilegiate pentru a fi soții supuse și drăgălașe, dar unele lucruri nu s-au schimbat atât de mult. Încă mai vedem fete care renunță la independența financiară pentru a profita de portofelul unui soț mai în vârstă, sau doamne care își sacrifică ambițiile profesionale pe altarul familiei dar au făcut singure această decizie.
 
 O prietenă spunea foarte inspirat: "Nu sunt o feministă, și nici nu mă cred superioară bărbaților, dar sincer mă bucur că cel puțin pe hârtie am drepturi egale și mă pot întreține și singură, fără să am nevoie să fac pe dama de companie pentru nimeni." Ca să nu mă îndepărtez prea mult de la punctul de plecare al discuției, ridicarea greutăților face apel la galanteria masculină. Îmi place să cred că nu e ceva complet demodat din cauza egalității între sexe. 

marți, 1 aprilie 2008

8 chestii despre jemoi

Am gasit leapsa la Groparu, ceea ce dovedeste fara urma de indoiala ca ma uit pe blogul lui inainte sa ma uit pe mailurile de la munca si ca m-as uita chiar inainte sa deschid calculatorul daca nu l-as lasa pornit cand plec acasa.

- sunt un soarece de biblioteca prins intr-un corp cu picioare lungi

- imi fac usor prieteni dar niciodata nu am avut mai mult de un prieten adevarat o data

- imi doresc sa fac ceva pentru ca planeta sa fie un loc mai bun, dar mi-am ales meseria in primul rand pentru ca imi asigura destui bani cat sa imi iau lucruri care nu ma fac fericita nici macar pe mine

- familia mea este cea mai importanta dar incerc sa lucrez cat mai departe de casa, pe Luna daca se poate

- imi place sa cred ca am un oarecare talent la scris, dar imi e prea lene sa incerc sa scriu o poezie, sau altceva decat un jurnal haotic

- as vrea sa excelez in ceea ce fac dar nu pun mana pe o carte de specialitate decat daca am nevoie la munca sau la scoala

- as vrea sa stiu mai multe despre Dumnezeu, dar nu reusesc sa ma concentrez la ce scrie in Biblie si nu ma trezesc dimineata sa merg la biserica pentru ca prefer sa dorm exact pana in momentul in care e prea tarziu ca sa ajung la timp

- cred ca oamenii sunt esential buni, numai cateodata sunt prea prosti, acri, rautaciosi, interesati, lenesi, blazati, perversi, superficiali, plictisiti, preocupati, grosolani, agresivi, mincinosi, aroganti ca sa merite efortul sa scormonesti dupa partea buna