Portalis Film

 

This movie is really pushing the limits of what science communication is suppose to be. It was made possible by the Portalis European project.

Good morning, Galway!

Niște mărunțiș

Galway nu e un târg prea mare dar e foarte artist. Pe strada cu magazine îşi combină eforturile cel puţin trei adolescenţi cu chitară, un negru cu saxofon, o trupă de dans, un sculptor de căţei în nisip, un împletitor de baloane, nişte hipioţi cu tobe care adună bani pentru Haiti, un magician şi o doamnă înaltă însoţită de un nene scund care interpretează părţi din piese de teatru cu mişcări ample. Nu vă imaginaţi că strada are mai mult de cincizeci de metri.

Nu cred că e niciunul muritor de foame ci mai degrabă sunt flămânzi de audienţă. Printre trecătorii încărcaţi cu plase se strecoară o doamnă mai în vârstă, mai bronzată, cu fustă largă şi colorată, cu năframa şi şosete albe în şlapii cu câte o floare artificială. Se îndreaptă înspre primul tânăr cu chitară şi întinde mâna uitându-se la monedele adunate în cutie. Un pic încurcat, acesta îi cedează un ban, n-are cum să spună că nu are mărunţiş.

Încă o toamnă

Săptămâna trecută frunzele au început să-şi schimbe verdele în roşu, roşcat, purpuriu, maro, brun, castaniu, arămiu, portocaliu, auriu, galben. Bucuria toamnei la cutia cu culori. Pe când mă pregăteam eu mai bine să fac inventarul nuanţelor şi al mirosurilor într-un acces de nervi, toamna le-a smuls pe toate într-o zi. S-a pornit de dimineaţă şi nu s-a oprit până nu a ajuns şi ultima frunzuliţă pe jos, năclăită de noroi şi călcată in picioare.

Acvariu

Îngrijitorii acvariului din Salthill se mândresc cu faptul că vizitatorii sunt atât de naţionalişti încât nu îşi doresc să vadă alte specii înotătoare decât cele care se găsesc în Irlanda, însă pot să vă spun din surse sigure că unii au fost dezamăgiţi că nu sunt şi exponate cu culori mai extravagante decât gri. Din păcate sunt destui care nu îşi doresc să vadă nici exemplare umblătoare mai exotice prea des.

Rechinii de aici sunt bine informaţi în legătură cu cel mai feroce animal de pradă cunoscut.

Calcanul îşi începe viaţa ca un peşte foarte obişnuit după care are ideea năstruşnică să îşi mute ambii ochi pe aceeaşi parte şi să-şi petreacă viaţa pe fundul mării. Metamorfoza pare cel puţin ciudată dar rezultatul final nu e chiar atât de înfricoşător, deşi se fac unele sacrificii la aspect din cauza lipsei de simetrie. În farfurie diferenţele dispar complet, dar gustul este întradevăr mai fin mai ales în combinaţie cu cipsurile de păstârnac. Am avut onoarea să avem bucătar direct de la Paris, pe Radu.

Şi dacă tot am amintit de zona asta geografică am aflat că planeta se învârte un pic mai încet pentru că francezii transformă forţa mareelor în energie electrică la Rance, am putea spune că ne fac zilele un pic mai lungi.

Dacă v-a mirat un pic trecerea de la anatomia peştelui la reţete de bucătărie trebuie să vă explic cum a decurs o vizită la o mătuşă care avea acvariu în sufragerie. Eram destul de mică încât să îmi amintesc de istorie numai din relatările ulterioare ale mamei. După ce am observat fascinată peştii câteva minute i-am anunţat pe cei mari că mi-e foame. Mama i-a asigurat că nu pleacă în vizite cu copilul flămând deşi vremurile erau grele. Totuşi mătuşa mea s-a oferit să îmi încălzească nişte supă.

Am strâmbat un pic din nas şi le-am explicat că mie îmi era foame nu de supă ci de "papa pete". Am remarcat că mama îşi aminteşte cel mai clar momentele în care am făcut-o de mândra minune prin vecini.

La capitală

Trebuia să ajung la un oficiu poştal aproape de Romană şi pentru că m-am învârtit în sus şi în jos pe stradă fără să văd intrarea am ajuns exact la timp ca să prind uşa închisă pentru schimbul de tură. Multe mulţumiri pentru indicaţii celor două vânzătoare amabile din Sensiblu, le-am cerut ajutorul pentru că îmi era groază că o să fiu repezită de anonimul grăbit de pe stradă. Observ că s-a dus moda cu alimentarele de bloc şi cu magazinele de haine din Turcia din doi în doi paşi, acum te loveşti la tot pasul de sedii de bancă sau de farmacii, mult mai curăţele şi mai pitoreşti, trebuie să recunoaştem.

Aveam de pierdut o jumătate de oră şi am mers la puiul prăjit din Kentucky când e nebunia mai mare şi vine tot poporul în pauza de masă pentru mâncare. Nu sunt prea încântată de aglomeraţie si de ulei refolosit dar magazinul cu bijuterii din pietre semipreţioase şi alte chinezării nu a reuşit să facă să-mi treacă decât vreo zece minute chinuite. Erau cel puţin trei domni care se ocupau de vânzare în mai puţin de trei metri pătraţi.

În KFC cozile nu erau foarte lungi dar nu prea bine definite şi o doamnă s-a pus strategic între două dintre ele, pregătită să treacă la cealaltă în cazul în care unul dintre cei de la rând ar fi comandat pentru mai puţin de cinci alte persoane şi s-ar fi mişcat treburile mai repede. În spatele ei s-a pus o altă domnişoară cu intenţiile mai bine definite şi foarte hotărâtă să ajungă cât mai repede la haleală. Când a fost evident că una dintre cozi se mişcă mult mai repede, doamnă a făcut în sfârşit alegerea şi s-a pregătit să ceară comanda pe care o repetase metodic până atunci în cap, amestec ciudat de engleză cu română.

Dar lucrurile nu merg niciodată atât de simplu, domnişoară a început să întrebe revoltată dacă doamnă nu era la cealaltă coadă şi s-a mutat între timp. Extrem de vigilentă, ea a urmărit cu mare atenţie toată mişcarea şi nu era dispusă să piardă minute preţioase din cauza asta. Doamna a răspuns simplu că nu, minţind cu nonşalanţă. Fata noastră nu vroia să se lase bătută cu una cu două şi a încercat să ceară ajutorul celorlalţi cetăţeni dar nu s-a mai înscris nimeni în dezbatere, lăsând să treacă nepedepsită această mare nedreptate.

Micul incident e destul de banal şi nici nu eram atât de scârbita dacă nu aş fi fost unul dintre cele două personaje implicate.

Cu bicicleta II

Mi-a prins bine exercitiul de vara trecuta pentru ca dupa numai o luna urma sa beneficiez zilnic de avantajele mersului cu bicicleta. Azi sunt intr-o dispozitie retrospectiva pentru ca de ieri e la doctor, cu cauciucul din spate dezumflat. Cateva minute de miscare in aer liber in fiecare dimineata sunt sanatate curata dar iti fac si o pofta nebuna de mancare si ma vad nevoita pentru prima data, ca persoana binecuvantata cu un metabolism rapid, sa imi controlez portiile de mancare.

Tango

Mi-am propus sa pot sa fac ce face duduia asta. Am bifat prima lectie si prima repetitie. Urmeaza sa gasesc o pereche de pantofi de dans, cand am plecat din Bucuresti nu mi-am imaginat ca o sa-mi lipseasca tocmai asta.

A little princess

Am descoperit cel mai gratios mod de a manca o turta dulce, cu tot cu nisipul de sub unghii. Am avut un pic de emotii cand am imortalizat momentul pentru ca am ramas putin traumatizata dupa ultima experienta cand am prins niste pusti cu spatele intr-o poza de pe plaja. Tatal m-a avertizat foarte revoltat sa nu mai fac niciodata poze copiilor lui si m-a pus sa le sterg. M-am simtit ca un criminal care se furiseaza in casa gemenilor jolie-pitt ca sa vanda niste instantanee.


The things I do for you guys!

Experiment social

Pentru experiment veti avea nevoie de un costum de iepure, preferabil cat mai colorat. Un costum bun nu este chiar asa de usor de obtinut, dar daca anuntati destul de multi prieteni ce va doriti puteti avea surpriza sa-l primiti cadou la urmatoarea aniversare. Stim cu totii ca de obicei primim lucruri mult mai inutile.

Urmatorul pas este sa alegeti o zi din calendar care sa nu fie sarbatoare. De Pasti de exemplu rezultatele ar fi vizibil influentate de faptul ca toata lumea se asteapta sa intalneasca un iepure urias pe strada. O alta indicatie ar fi sa alegeti o zi de sambata pentru ca nu trebuie sa mergeti la munca si va puteti dedica in totalitate cercetarii stiintifice.

Trebuie sa va inarmati cu destula determinare incat sa nu va dati batuti in momentul in care veti auzi din partea unui copil de 7 ani care face jogging cu echipament complet de sport "What the hell is wrong with you?". Trebuie sa va abtineti sa il intrebati de ce nu bate mingea cu alti copii sambata dimineata sau de ce nu se joaca ceva pe calculator ca ceilalti din generatia lui. Poate parintii vor ca el sa fie urmatorul Michael Phelps la olimpiada din 2016 si are deja o dieta de 12 000 de calorii pe zi.

In ciuda tuturor obstacolelor, chiar daca va trebui sa explicati de ce ati ales o anumita culoare pentru blanita, chiar daca veti fi intrebat care este mesajul pe care vreti sa il trasmiteti cu acea nuanta, o sa aveti parte si de recompense. In primul rand s-ar putea sa primiti un morcov. O compensatie mai mica ar fi ca s-ar putea ca o fetita care se uita plictisita pe geamul unei masini sa faca ochii mari mari, dar numai dupa primele secunde. Imaginea calatoreste un pic mai incet de pe retina pana la creier si o sa mai treaca inca cateva secunde pana cand fetita o sa reactioneze si o sa ii spuna fratelui mai mare ca a vazut cel mai mare iepure.

Baiatul o sa intoarca privirea inapoi, dar masina a iesit deja din campul vizual si o sa fie mai plauzibil sa presupuna ca nu exista nici un motiv pentru care un adult ar imbraca un costum de iepure colorat si ar iesi intr-o sambata obisnuita sa-si ia micul dejun in oras.

1 mai

A doua zi de Paste m-am intors in capitala cu insotitori, sora si fratele meu. Nu am avut timp sa fac pe ghidul pentru ca nu mi-am luat concediu toata saptamana, dar de 1 mai am profitat pentru cateva ore de vremea frumoasa.

Sustin in continuare ca Bucurestiul are o poezie a lui aparte, pe care trebuie sa o cauti atent prin kitsch, praf, degradare, contraste si suprapuneri.
















































































Update:
Poezia se observa mult mai greu intr-o zi in care un intarziat isi manifesta nemultumirea fata de nerusinarea conductorului de metrou printr-un scuipat bine tintit pe fereastra si prin fluturarea plina de avant a unui anumit deget.