Niște mărunțiș

Galway nu e un târg prea mare dar e foarte artist. Pe strada cu magazine îşi combină eforturile cel puţin trei adolescenţi cu chitară, un negru cu saxofon, o trupă de dans, un sculptor de căţei în nisip, un împletitor de baloane, nişte hipioţi cu tobe care adună bani pentru Haiti, un magician şi o doamnă înaltă însoţită de un nene scund care interpretează părţi din piese de teatru cu mişcări ample. Nu vă imaginaţi că strada are mai mult de cincizeci de metri.

Nu cred că e niciunul muritor de foame ci mai degrabă sunt flămânzi de audienţă. Printre trecătorii încărcaţi cu plase se strecoară o doamnă mai în vârstă, mai bronzată, cu fustă largă şi colorată, cu năframa şi şosete albe în şlapii cu câte o floare artificială. Se îndreaptă înspre primul tânăr cu chitară şi întinde mâna uitându-se la monedele adunate în cutie. Un pic încurcat, acesta îi cedează un ban, n-are cum să spună că nu are mărunţiş.