Am avut o activitate intensa de ridicare a nivelului de cultura muzicala in ultima saptamana, portia de azi a fost de sarmale reci. Ca sa nu dau numai trupei credit, seara a fost o reusita si din cauza companiei, o combinatie echilibrata de nou si vechi.
Nu am jucat foarte multe jocuri pe calculator pentru ca nu am gasit prea multe la care sa fiu foarte buna si sa nu ma plictisesc. Unul din jocurile cu care am pierdut cateva nopti cu placere a fost Sim City, un joc in care faceai pe primarul unui oras pe care puteai sa il ridici de la zero.
Principala responsabilitate era sa stabilesti un nivel al taxelor destul de mare incat sa iti permiti sa faci lucruri utile cum ar fi autostrazile si metroul sau lucruri placute cum ar fi statuile sau parcurile. Era la fel de important sa nu fii prea lacom pentru ca nu aveai singurul oras din lume si mai mult decat bani iti doreai multi oameni.
Cea mai spontana persoana pe care o cunosc s-a hotarat ca ar fi amuzant sa inceapa acelasi joc chiar si numai de dragul competitiei. Primul pas era sa pui un nume orasului pe care urma sa-l construiesti de la o bucata mare de iarba. Numele pe care l-am pus orasului meu nu mi-a ramas in minte pentru ca nu am gasit un nume mai frumos decat cel al orasului concurent Lejereni oricat mi-am solicitat imaginatia.
Orasul meu a avut mult mai multi locuitori, cartiere mai mari cu blocuri muncitoresti, cu oameni obisnuiti, care imi aduceau fara prea mult efort bani destui pentru orice statuie sau monument se putea cumpara in joc. In Lejereni nu s-au adunat prea multi oameni dar casele erau mari, nobile, cu spatii verzi generoase.
Nu m-am mai jucat pentru ca stiu sa imi dau seama cand pierd.
Un comentariu:
hehe... cate zile am pierdut si eu cu jocuri de construit...de genul Anno 1512, Caesar, Emperor si ar mai fi... si ce ma bucuram cand le faceam piete frumoase sau cand upgrade-am o cladire sau cand ma congratulau zeii:))
ce bine ar fi daca ar fi asa simplu si in realitate... :)
Trimiteți un comentariu