Cu bocceluța în spinare

Dragă țărișoara,

 Nu mai fi așa de încuiată și ușor de speriat, tu care ai găsit întotdeauna o haină, o bucată de pâine și una de slănină pentru sinistrații repetatelor inundații din Moldova și pentru copiii slabi și desculți ai romilor. Nu uita că înainte să fii prizoniera propriilor tale granițe, ruptă atât de est cât și de vest ca să fii sluga visului comunist și interesului PCR-ist, ai fost o poartă pentru nenumărate familii în căutare de un loc primitor care să poată deveni acasă. Ti-au lăsat fiecare bucățele din graiul lor, din cântec și din dans, din port, din meșteșug și câteodată și câte un tezaur. Nu uita că și acum îți plângi fii sași, șvabi, și evrei pierduți care îți poartă dorul de departe peste generații. Inainte să ai vise urâte despre Islam nu uita că ai zeci de mii de tătari care trăiesc atât de liniștit încât aproape uiți de ei câteodată.

E o catastrofă mult mai mare dacă după toate astea ai ajuns țara care dă șuturi la genunchi în loc de paturi și un blid de mâncare.

Dragă BOR, mai amâna un pic cupolele poleite cu aur, lasă bucuria asta pentru raiul ceresc și ocupă-te de cei care îți bat la ușă flămânzi și în căutare de un loc unde să pună capul pentru o noapte. Cu mult înainte să pierzi Constantinopolul ai avut și tu o mamă și un prunc care au avut nevoie de un grajd pentru o noapte.

Chiar dacă îți par așa de străini și sirienii mănâncă sarmale.

Cu drag,

Jorjet