Hristos a inviat!

Sunt curioasa cum ar raspunde un evreu care nu are chef de prea multe discutii teologice la salutul traditional din preajma sarbatorilor pascale. Probabil au fost pusi in dificultate in fiecare an si din cauza asta au parasit in masa plaiurile mioritice.

Banuiesc ca in vremurile de glorie ale inchizitiei salutul era o modalitate sigura de identificare a celor cu alte pareri. Daca nu se raspundea cu "Adevarat c-a inviat!" destul de convingator se scoteau din buzunar chibriturile si se schimba scopul carbunilor cumparati pentru gratarul de 1 mai.

Anul asta am profitat mai mult decat alta data de zilele libere ca sa dorm pentru ca acasa sunt mult mai putine lucruri care imi trec prin cap inainte sa intru in lumea viselor. Niciodata nu stiu exact momentul in care atipesc si trebuie sa gasesc un subiect care sa imi faca placere, pe care sa nu-l epuizez usor si care nu este atat de interesant incat sa imi provoace insomnii.

Cel mai bine e cand esti indragostit si poti sa iti imaginezi ce face celalalt, poti sa incerci sa-l materializezi langa tine, sa te conectezi la visele lui, sa iti reamintesti cuvintele sau inflexiunile vocii. In ultima vreme imi place sa ma gandesc cu ce o sa ma imbrac a doua zi, ce nu am mai purtat de mult sau am luat nou, cu ce ceas, cu ce bijuterii, care pantaloni, care papuci, ce palton sau geaca.

***
Pentru ca tot am atins tangential subiectul discriminarii, am aflat ca Paula Seling o sa cante cu un interpret care poarta cu mandrie numele unui mezel. Initiativa are ca scop declarat educarea culturii muzicale a unei anumite minoritati din Rromania. Nu cred ca cei care o sa mearga la spectacol o sa aiba vreo retinere sa isi arate respectul pentru muzica Paulei in stil propriu, adica cu bani aruncati pe scena fara numar.

Drumul spre vanzari record de cd-uri, public mai variat la spectacole si un viitor featuring e pavat cu intentii bune.

El amor en los tiempos del colera, Gabriel Garcia Marquez

Lolita lui Adrian Lyne a fost una din putinele ecranizari care nu m-a dezamagit si a reusit sa transmita exact atmosfera cartii. Nu acelasi lucru pot spune si despre mai recentul film "Dragostea in vremea holerei" care esueaza lamentabil in primul rand pentru ca este imposibil sa surprinzi in cateva imagini si replici felul unic in care Garcia Marquez rafineaza fraza.

O alta alegere proasta este faptul ca actorii vorbesc in engleza si o fac foarte nenatural. Probabil producatorii s-au gandit ca pentru americani engleza cu accent spaniol e acelasi lucru cu spaniola, cu un avantaj, faptul ca sunt scutiti de efortul de a citi subtitrari. Tot pentru a face un succes comercial din film, Shakira a fost foarte neinspirat aleasa pentru coloana sonora.

Nu au fost doua ore complet pierdute numai din cauza lui Javier Bardem, care reuseste sa scoata personajul lui din mediocritate desi aduce foarte putin cu Florentino Ariza pe care mi l-am imaginat eu.

Va incurajez cu un citat sa cititi cartea si sa invatati spaniola, care este mult mai mult decat limba telenovelelor si a capsunarilor:

"Le recordó que los débiles no entrarían jamás en el reino del amor, que es un reino inclemente y mezquino, y que las mujeres sólo se entregan a los hombres de ánimo resuelto, porque les infunden la seguridad que tanto ansían para enfrentarse a la vida."

Egalitate

 Un prieten îmi povestea că într-o zi, la birou, o colegă a observat că s-a terminat rezerva de apa și pentru că era el prin preajmă l-a rugat să ridice cei 10 litri deși era perfect capabilă să o facă și singură. A făcut efortul solicitat și s-a abținut de la comentarii și de la orice remarcă legată de faptul că femeile se folosesc de egalitatea dintre sexe doar când le convine.
 
 Egalitatea, că orice altă noțiune abstractă, nu ajunge niciodată să fie pusă în practică la modul absolut și nici nu mi-aș dori să văd cum doamnele se iau la trântă cu domnii. Dreptul la educație, egalitatea în fața legii, salarii egale pentru muncă egală sunt lucruri care țin mai mult de bunul simț în zilele noastre și nici nu mai pot face subiectul unei dezbateri. Sunt demult apuse vremurile în care școlile pentru fete le formau pe cele mai privilegiate pentru a fi soții supuse și drăgălașe, dar unele lucruri nu s-au schimbat atât de mult. Încă mai vedem fete care renunță la independența financiară pentru a profita de portofelul unui soț mai în vârstă, sau doamne care își sacrifică ambițiile profesionale pe altarul familiei dar au făcut singure această decizie.
 
 O prietenă spunea foarte inspirat: "Nu sunt o feministă, și nici nu mă cred superioară bărbaților, dar sincer mă bucur că cel puțin pe hârtie am drepturi egale și mă pot întreține și singură, fără să am nevoie să fac pe dama de companie pentru nimeni." Ca să nu mă îndepărtez prea mult de la punctul de plecare al discuției, ridicarea greutăților face apel la galanteria masculină. Îmi place să cred că nu e ceva complet demodat din cauza egalității între sexe. 

Un baiat agatator

Bonusul dintr-un post anterior imi aminteste de un personaj foarte colorat pe care l-am cunoscut in primul an de facultate. Nu se facea remarcat printr-o inteligenta deosebita ci prin tricourile foarte mulate, prin pantalonii scurti de blugi taiati, prin faptul ca se bronza si se dadea cu ulei de plaja pe o patura intre camine.

Pertrecea mai multe ore la sala de forta decat la sala de lectura, consuma cantitati uriase de oua, proteine si alte suplimente nutritive pentru baieti puternici si mergea intotdeauna cu bratele departate de corp. Probabil e un pacat mult mai mare sa nu te observe nimeni, sa te pierzi in multime.

***

In timpul iernii o pisica napastuita se refugiase in capatul coridorului din camin, langa cosul de gunoi. Era evident ca avusese o viata grea de devreme pentru ca era numai oase si inca nu avea statura unei pisici mature. In locul unui ochi nefericita avea o cicatrice urata, care te facea sa-ti fie si mai mila de privirea traumatizata pe care ti-o arunca cu celalalt.

I-as fi dat mancare si numai ca sa nu ma mai simt atat de vinovata, dar eu sunt un suflet prea delicat si impresionabil. Aceeasi aparitie nu trezea sentimente similare in baiatul nostru pentru ca el s-a gandit ca ar putea face dovada de mare curaj si barbatie daca o prinde, ii leaga de coada o conserva si o alearga terorizata pe coridoare. Toti baietii au trecut prin faza in care maltrateaza tot felul de animalute dar in mod normal aceasta faza se depaseste in momentul in care trebuie sa te apleci ca sa intri pe usa.

***

Imi amintesc o perioada cand se distribuiau cantitati uriase de autocolante verzi cu MD si nimeni nu mai numara oi inainte de culcare ci facea presupuneri asupra naturii produsului la care se facea reclama: detergent, absorbant, pasta de dinti, sampon pentru matreata, ciocolata, somn si vise...

Acest Adonis s-a sacrificat pe altarul stiintei si a demonstrat prin metoda experimentala ca abtibildurile nu sunt o alternativa pentru epilatul traditional pentru ca provoaca iritarea pielii si incarnarea inestetica a firelor de par.

***

O studenta frumusica a facut o vizita prietenului ei, in camera de langa cea a pachetului de virilitate epilata. Rascolit de sentimente romantice si de o atractie imposibil de controlat, baiatul nostru a redactat cu pasiune o epistola pe o foaie rupta dintr-un caiet studentesc pe care a lipit-o pe usa vecinului rival.

Nu s-a pastrat pentru posterioritate continutul acestei misive, s-au pastrat doar cuvintele cu care s-a semnat, "un baiat agatator".

I Cried for you, Katie Melua

I cried for you
When the sky cried for you
And when you went
I became a hopeless drifter
But this life was not for you
Though I learned from you
That beauty need only be a whisper

http://youtube.com/watch?v=ftZAZWLrWKo

Pornographer`s Dream

Caseta indecenta cu femeia care i-a convins pe toti barbatii sa prefere blondele se afla bine ascunsa de un colectionar obscen de bogat, probabil intr-un seif sau intr-o camera construita special pentru asta.

Putem spera ca acum nu se afla in maini la fel de sigure ca cele ale FBI-ului si ca astfel este cu un pas mai aproape de youtube. Undeva pe planeta asta cineva se pregateste sa devina un super erou si sa recupereze filmul sau macar sa faca o copie, probabil urmarind toata seria James Bond si exersand arte martiale.




















Who's to know what she'll show of herself,
in what measure?
if what she reveals, or what she conceals,
is the key to our pleasure?

Pe Suzanne Vega am descoperit-o aici.

Stil, eleganta si rafinament

O colectie impresionanta de piese, care nu au nevoie de prea multe comentarii http://pitzipoanca.org

Si un bonus pentru cei mai tari de inima. Slapii albi la costum negru sunt savurosi.

Lolita, in patru episoade

Episodul 1: Analiza copertei
Cartea ma asteapta de multe zile pe noptiera si abia acum am reusit sa citesc primele pagini. Ma cuprinde o razvratire, o revolta atat de puternica impotriva pervertirii inocentei incat nu stiu daca o sa pot sa simt, sa ma transfer in pielea odiosului care relateaza aceasta abominatie.

Sunt cuprinsa de cea mai evidenta si crunta forma de prejudecata, judec o carte numai dupa coperta, dupa copila blonda si precoce care se intinde neglijent si lasciv pe un fotoliu, mai stapana pe farmecele ei decat o cocota ofilita.

Mi-e aproape imposibil sa imi reprim impulsul de a ma razbuna pe suportul material al istorisirii. As vrea sa ma las purtata de o forma incipienta de piromanie sau macar sa rup metodic fiecare pagina, ca un nou Savonarola.

O sa citesc cartea si o sa ma cutremur, pentru ca nu e destul sa inchizi ochii ca sa faci un monstru sa dispara.

***
Episodul 2: Critica personaj
Humbert se adreseaza cititorului ca unui judecator imaginar caruia ii furnizeaza deliberat dovezile care sa il acuze definitiv. Incearca totusi sa se disculpe prin faptul ca nascoceste o categorie aparte de fetita, nimfeta. El o descrie ca fiind diferita de alte fete. Din punctul meu de vedere singura diferenta dintre o nimfeta si alte copile este ca o nimfeta il atrage, se suprapune peste prototipul iubirii lui adolescentine pierdute.

Enumerarea altor povesti de dragoste celebre similare, cum ar fi cea a lui Dante, este o alta modalitate prin care incearca sa-si gaseasca o justificare.

***
Episodul 3: Vizionare ecranizare
Am pus cartea jos scarbita de cateva ori pana acum, dar fascinatia lucrului care pare de neinteles m-a impins de fiecare data sa citesc mai departe. Filmul lui Adrian Lyne a reusit sa faca totul mai acceptabil, ajutat probabil si de faptul ca Lolita lui are cu doi ani mai mult, la fel ca si Lolita lui Kubric.

***
Episodul 4: Fascinatie
Cartea a reusit sa se rupa de tipare si sa ma prinda in labirintul obscur in care se naste o mare pasiune, fara nici un fel de pretentii moralizatoare din partea autorului.

"Perversitatea nu consta in avea fantasme ci in dorinta de a le realiza".

Alo, frumoasa!

In Anglia o firma de constructii a interzis muncitorilor sa fluiere dupa fustele mai lungi sau mai scurte, mai rotunjoare sau mai slabute, rujate sau rimelate, pe tocuri sau in adidasi care trec prin apropierea santierului.

Sunt revoltata de nedreptatea acestei decizii, pentru ca angajatii vor fi privati de partea cea mai minunata a acestei meserii. Ar fi ca si cum s-ar interzice soferilor sa claxoneze doamnele sau adolescentilor sa puna mana pe fundul fetelor pe langa care trec. Ar fi ca si cum cei care lucreaza la drumuri nu ar mai avea voie sa intrebe gratiile care tranziteaza zona cat e ceasul.

***

In plimbarea mea de dimineata pana la metrou am avut placerea sa primesc gesturile si replicile admirative din partea a trei domni in salopete de lucru care isi serveau cafeaua de la automat in mijlocul trotuarului. Au avut chiar amabilitatea sa se intoarca si sa ma urmareasca cu privirea pana departe sau macar pana cand le-a atras atentia o alta doamna.

Imi amintesc o alta zi de neuitat in care ma indreptam inspre facultate si mandrul sofer al unui tramvai plin de oameni a ales sa se deplaseze cu aceeasi viteza ca si mine, cu usa din fata deschisa, ca sa imi ceara numarul de telefon.

***

Vorbim despre o activitate ancestrala, transmisa din generatie in generatie, din vremurile stravechi in care barbatul cu ghioaga pe umar tragea cu ochiul si se lovea demonstrativ cu pumnul in piept. Cavalerii la randul lor puteau face o plecaciune de la inaltimea calului demoazelei admirate, iar matadorii puteau inchina uciderea bovinei infuriate carmencitei anonime din public.

Cu totii au dreptul sa-si manifeste izbugnirile ocazionale de testosteron si sa aspire la pozitia de mascul alfa al grupului de prieteni. Daca simtul penibilului nu a reusit sa-i opreasca de-a lungul atator veacuri in mod sigur nu o sa reuseasca o nenorocita de firma de constructii, fie ea chiar si din Anglia.

Pe multe drumuri, Lucian Blaga

Pe multe drumuri, pe multe, se-ncearcă
gândul spre tine. O, sfârşitul acela de zi,
peste care căzură grabnice brume !
În grădina mea florile
spre alte foarte înalte poieni tânjind
mai invocă şi acum
lumina ta fără de nume.
Unde dormi astăzi - nu ştiu. Nici un cântec
nu te găseşte. Astăzi
tu eşti unde eşti. Iar eu aici. Depărtarea
a pus între noi carul cel mare pe cer,
apele-n văi, focul în noapte pe dealuri,
şi pe pământ a pus anemone şi patimi
cărora ziua nu le prieşte.
Ca o poartă s-a-nchis. Nici un semn nu străbate
vămile, vămile.

Un american in Viena

Atat de multi romani aleg sa isi paraseasca radacinile si sa inceapa o alta viata intr-o tara cu mai putine provocari decat Romania incat ramai cu impresia ca noi am inventat problemele de adaptare la o alta cultura.

Cu vreo sapte ani in urma, un californian cu o inteligenta peste medie, demonstrata indiscutabil de faptul ca profesa captivanta meserie de programator pentru un departament militar american, se opreste din activitatile zilnice desfasurate in insoritul stat de pe coasta de vest, ca sa analizeze impactul muncii lui de fiecare zi asupra binelui global.

Pus in fata acestei mari dileme trage pentru inceput concluzia ca se impune o pauza mai indelungata pentru limpezirea gandurilor si pentru meditatii mai profunde asupra pacii mondiale si asupra superioritatii poporului american. John Doe a ales cel mai bun mod de a-si regasi o directie in viata, din cercetarile mele de pana la ora actuala, o calatorie prelungita cu bicicleta de-a lungul Rinului, de la izvoarele lui din Alpii elvetieni pana la varsarea in Marea Nordului.

Cel mai greu lucru pe care un om inteligent trebuie sa-l incerce macar din cand in cand, este sa faca toate gandurile, toate vocile din cap sa taca si pentru asta trebuie sa iti supui corpul la un efort monoton si continuu dar care sa aduca destule satisfactii incat sa nu devina plictisitor, cum e mersul pe bicicleta.

O calatorie, la fel ca viata, nu este niciodata pe deplin multumitoare fara un insotitor placut cu care sa schimbi pareri despre politica, impresii despre peisaj sau opinii despre vreme si americanul nostru a avut norocul sa intalneasca pe cea mai amabila, cea mai draguta, cea mai altruista, cea mai roscata si cea mai activa asistenta si biciclista din toata frumoasa tara a Austriei.

Dupa trei saptamani de discutii despre subiecte mult mai putin serioase decat problemele actuale ale umanitatii si-a gasit si rostul in viata. Acest rost l-a dus departe de fierbintele soare californian si de obiectivul suprem al apararii statelor unite de inamicii mai mult sau mai putin imaginari, printre niste oameni cu o limba imposibila.

Va fi mereu privit la munca ca un ciudat care zambeste prea larg si pe care il intelegi mult mai bine cand vorbeste in engleza lui decat cand ti se adreseaza in limba pe care a invatat-o cu mari eforturi.

Pana acum a avut doua contributii majore la binele planetei, o fetita si un baiat care vor merge mai bine cu bicicleta decat pe jos si care sunt si mai roscati decat asistenta austriaca.

Eu cred ca este pe drumul cel bun.

8 chestii despre jemoi

Am gasit leapsa la Groparu, ceea ce dovedeste fara urma de indoiala ca ma uit pe blogul lui inainte sa ma uit pe mailurile de la munca si ca m-as uita chiar inainte sa deschid calculatorul daca nu l-as lasa pornit cand plec acasa.

- sunt un soarece de biblioteca prins intr-un corp cu picioare lungi

- imi fac usor prieteni dar niciodata nu am avut mai mult de un prieten adevarat o data

- imi doresc sa fac ceva pentru ca planeta sa fie un loc mai bun, dar mi-am ales meseria in primul rand pentru ca imi asigura destui bani cat sa imi iau lucruri care nu ma fac fericita nici macar pe mine

- familia mea este cea mai importanta dar incerc sa lucrez cat mai departe de casa, pe Luna daca se poate

- imi place sa cred ca am un oarecare talent la scris, dar imi e prea lene sa incerc sa scriu o poezie, sau altceva decat un jurnal haotic

- as vrea sa excelez in ceea ce fac dar nu pun mana pe o carte de specialitate decat daca am nevoie la munca sau la scoala

- as vrea sa stiu mai multe despre Dumnezeu, dar nu reusesc sa ma concentrez la ce scrie in Biblie si nu ma trezesc dimineata sa merg la biserica pentru ca prefer sa dorm exact pana in momentul in care e prea tarziu ca sa ajung la timp

- cred ca oamenii sunt esential buni, numai cateodata sunt prea prosti, acri, rautaciosi, interesati, lenesi, blazati, perversi, superficiali, plictisiti, preocupati, grosolani, agresivi, mincinosi, aroganti ca sa merite efortul sa scormonesti dupa partea buna