Te poţi ameţi şi cu altceva decât cu alcool? Poate cu melodia asta?
Quand je suis ivre, ivre de tristesse,
Quand je suis ivre, ivre de détresse,
Je voudrais tant dégriser et retrouver les couleurs,
Qui se sont effacées, ne sont plus que des ombres.
Am găsit melodia pe cd-ul de la o prietena melomană. Ar fi trebuit să-l savurez pe drumul înspre Tîrgu Mureş dar nici acum nu am reuşit să-l parcurg pe tot pentru că ascult unele melodii o zi întreagă.
Cândva la începutul anilor '90, un băieţel a avut toţi banii din lume. De fapt nu chiar pe toţi, dar pentru el era cam acelaşi lucru pentru că avea o comoară care echivala cu un salariu obişnuit. Intr-o zi normală ar fi fost fericit şi cu banii de o halviţă sau de o îngheţată.
Imediat după revoluţie, românii aveau o aviditate de nestăvilit pentru orice produs care înainte îl puteai cumpăra doar dacă o cunoşteai pe tanti Mariana de la alimentară. Aşa se face că unchiul băiatului a reuşit să câştige într-o perioadă destul de scurtă o sumă colosală din vânzarea de tablete de glucoză colorată cu arome de zmeură, portocale sau căpşuni.
Încrederea în instituţiile bancare era foarte redusă şi toţi banii obţinuţi din vânzarea de glucoză au fost puşi întro grămadă mare în mijlocul sufrageriei eroului nostru. Operaţiunea de numărare a sutelor de lei în hârtii albastre mototolite cu Bălcescu şi în monede strălucitoare nou nouţe s-a dovedit destul de anevoioasă. Au fost utile chiar şi cunoştinţele de matematică de clasa a doua ale copilului.
Se uita la muntele de bani din mijlocul covorului cu presentimentul că nu-i va mai fi dat vreodată în viaţă să vadă atâţia bani la un loc.În timp ce aşeza ordonat banii se gândea la tot ce ar putea cumpăra şi strecura câte o monedă lucitoare sub covorul persan. Dacă cineva ar fi observat lipsa banilor ar fi putut spune oricând că au ajuns acolo din greşeală. După o noapte agitată cu vise cu multă ciocolată, s-a trezit devreme a doua zi, a luat comoara şi a pus-o într-o cutie de carton pe care lipise un material cu flori la lucru manual.
A cumpărat tot felul de dulciuri care nu aveau nici un gust pentru că nu le împărţea cu ai lui şi o brăţară aurie, strălucitoare, ca un şarpe care se încolăcea pe încheietură, pe care a ascuns-o în dulapul cu cărţi. Îşi dorea să o dea învăţătoarei pe care o ştia sensibilă la cadourile primite de la părinţi.Nu notele vroia să le cumpere, le lua pe cele mai mari şi numai învăţând, îşi dorea atenţia, bunăvoinţa şi încurajările care erau rezervate doar pentru câţiva copii. În fiecare dimineaţă îşi punea brăţara pe mână şi admira în lumina limpede a soarelui solzii şarpelui, limba bifurcată, coada cu clopoţei. Nu i-a dat-o niciodată pentru că avea nevoie de mai mult curaj decât i-a trebuit ca să fure toţi banii din lume.
Pentru că azi am observat că Lejereni are onoarea să facă parte dintr-un blogroll am organizat o şedinţă a consiliului de administrare unde s-a hotărât folosirea diacriticelor pentru a marca evenimentul. E drept că bâjbâim pe tastatură mai ceva ca la prima oră de informatică din clasa a noua când ne-am concentrat cu atât fior să nu pierdem nimic încât ţinem minte şi acum cum arăta schema cu structura fişierelor.
Am găsit o leapşă foarte interesantă pe un blog mai ameţit despre cum ar arăta viaţa mea dacă ar fi un film regizat de mine. Îmi e clar ca locaţia filmului ar fi Lejereni, un oraş în care s-a descoperit demult leacul pentru toate bolile de la cancer până la răceli şi dureri de dinţi. Acolo femeile nu au menstruaţie, bărbaţii nu devin impotenţi şi banii nu se cheltuie frenetic pe campanii electorale care îmi insultă inteligenţa.
Din păcate nu m-am putut hotărî să trăiesc într-o comedie romantică pentru optzeci de ani şi am tras concluzia că nici măcar întrun post nu mi-aş permite să cred că pot face o treabă mai bună decât regizorul actual.
Da, da, linguşesc cu neobrăzare pentru că mă cam pune la punct în ultima vreme din motive care încă nu mi-au fost comunicate.
Pe trenul inter city Suceava Bucuresti am gasit o muza pentru o schita de portret.
Imposibil de ignorat, m-a izbit pentru inceput mirosul lucrat intens la munca pamantului si rochia ampla rosie de dantela si matase chinezeasca de plastic, cu margelute plasate strategic pe staminele florilor. Doamna de vreo patruzeci de ani avea un lant destul de gros de aur la gat, par scurt permanent, unghii vulgare cu oja alba sidefata sarita pe alocuri si inca conturate de urme de pamant de la rasaduri.
A adoptat o pozitie neglijenta, cu picioarele desfacute barbateste si mainile incrucisate deasupra burtii generoase. Transpira abundent din cauza materialului sintetic al hainelor, cu fata si ochii mici, prea apropiati, din ce in ce mai rosii. Si-a scos un servetel umed prin unul din capetele pachetului desfacut fortat, s-a sters constiincios pe toata fata cu buze subtiri si barbie ascutita si l-a framantat in maini pana a devenit aproape gri in timp ce povestea cu cealalta doamna care o insotea.
A scos un deodorant Fa cu bila si a inceput sa se dea pe gat si in spatele urechilor, dupa care a repetat generoasa gestul si cu prietena ei. In acelasi spirit altruist a scos un rimel Avon si un ruj roz sidefat scump, de o suta de mii, cu care si-au improspatat amandoua machiajul.
Dupa ce si-a studiat geanta de fas cu buzunare si-a manifestat nemultumirea ca literele albe de pe ea s-au sters foarte usor. Plina de inspiratie, insotitoarea i-a oferit o sticluta de oja alba stralucitoare pentru a remedia problema. Cu multa grija si cu o mina concentrata a pictat cat se poate de conform cu originalul literele sterse, PUNA.
Am avut o activitate intensa de ridicare a nivelului de cultura muzicala in ultima saptamana, portia de azi a fost de sarmale reci. Ca sa nu dau numai trupei credit, seara a fost o reusita si din cauza companiei, o combinatie echilibrata de nou si vechi.
Nu am jucat foarte multe jocuri pe calculator pentru ca nu am gasit prea multe la care sa fiu foarte buna si sa nu ma plictisesc. Unul din jocurile cu care am pierdut cateva nopti cu placere a fost Sim City, un joc in care faceai pe primarul unui oras pe care puteai sa il ridici de la zero.
Principala responsabilitate era sa stabilesti un nivel al taxelor destul de mare incat sa iti permiti sa faci lucruri utile cum ar fi autostrazile si metroul sau lucruri placute cum ar fi statuile sau parcurile. Era la fel de important sa nu fii prea lacom pentru ca nu aveai singurul oras din lume si mai mult decat bani iti doreai multi oameni.
Cea mai spontana persoana pe care o cunosc s-a hotarat ca ar fi amuzant sa inceapa acelasi joc chiar si numai de dragul competitiei. Primul pas era sa pui un nume orasului pe care urma sa-l construiesti de la o bucata mare de iarba. Numele pe care l-am pus orasului meu nu mi-a ramas in minte pentru ca nu am gasit un nume mai frumos decat cel al orasului concurent Lejereni oricat mi-am solicitat imaginatia.
Orasul meu a avut mult mai multi locuitori, cartiere mai mari cu blocuri muncitoresti, cu oameni obisnuiti, care imi aduceau fara prea mult efort bani destui pentru orice statuie sau monument se putea cumpara in joc. In Lejereni nu s-au adunat prea multi oameni dar casele erau mari, nobile, cu spatii verzi generoase.
Nu m-am mai jucat pentru ca stiu sa imi dau seama cand pierd.
Incercand sa caut cartea de management si motivare din care s-a inspirat James Bond in comentariile unui post anterior am dat peste un articol despre hipnoza. Se pare ca sunt unele persoane care ar plati bani ca sa devina mult mai feminine.
Autorul articolului spunea ca dupa aceasta terapie se vor vedea schimbari in modul in care se imbraca subiectul, in modul in care se misca, in felul in care sta jos, in modul in care isi ingrijeste pielea, in felul in care se machiaza.
Imi imaginez ca la o sedinta de hipnoza, esti adus in starea de transa dupa care se porneste un televizor pe Euforia sau pe Romantica. Probabil dupa cateva sedinte incepi sa simti nevoia acuta sa cumperi parfumuri in functie de momentul zilei, anului sau de dispozitie si produse pentru ingrijirea calcaielor, a unghiilor, sau a parului.
Iti vei da seama ca iti trebuie de urgenta genti, margele, papuci, cercei si esarfe care sa se potriveasca cu garderoba care ti se pare dintr-o data mult prea limitata. O sa iti doresti sa iei reviste glossy care sa iti spuna ce sa alegi, ce se poarta, cum sa ai stil si o sa incepi o cura drastica de slabire.
Vei simti nevoia sa vorbesti in permanenta pe o tonalitate mai inalta si eventual cu mana in sold despre subiecte de genul cat de des ar trebui sa-ti spuna partenerul te iubesc, daca ar trebui sa se uite la alte femei pe strada, daca e normal sa iasa mai des de o data pe an cu baietii.
La un mic calcul te costa mult mai putin o sedinta de masculinizare cu conditia sa renunti la partea in care iti este stimulat interesul pentru sex(-ul opus). Altfel s-ar putea sa ajungi sa platesti pentru aceleasi creme, bijuterii, accesorii si haine.
