Cu avionul

Nu îmi amintesc să fi fost vreodată mai extenuată decât după două ore cu trenul până în Cluj, şapte ore cu microbuzul până în Budapesta, şase ore pe o bancă în aeroport, trei ore cu avionul până în Dublin, cinci ore pe o altă bancă în alt aeroport şi patru ore până în Galway. Şi nici nu ştiau unde îmi e bagajul când am ajuns în Dublin.

În aceste condiţii limită am aflat că şi eu am idei preconcepute faţă de o anumită etnie dragă italienilor. După ce le-am studiat câteva ore treningurile, adidaşii, hainele de piele, fustele lungi şi înzorzonate şi cerceii rotunzi şi răsuciţi de aur şi am rămas nedumerită cum de sunt singurii care circulă fără bagaje am fost ferm convinsă că au avut ceva de a face cu dispariţia geamantanului meu.

Recuperarea bagajului după mai bine de o săptămână mi-a dat mai multă poftă de viaţă decât patru zile pe o insulă exotică. Îmi prezint şi scuzele mele cu această ocazie.