Recesiunea economică este un monstru care răpeşte nopţile liniştite de somn ale omuleţilor perfect adaptaţi unui ecosistem în care foloseşti azi ce o să plăteşti numai mâine. Printr-o răsturnare fericită de situaţie eu m-am mutat într-o căsuţă la care puteam doar visa cu un an în urmă pentru că bursa mea e constantă şi chiriile au scăzut destul de mult. Chiar dacă actualul aranjament e cât se poate de temporar, sau poate tocmai din cauza asta, mă bucur de fiecare colţisor, de fiecare fereastră, de fiecare muscă grasă care se încăpăţânează să se izbească de geamuri după ce s-a chinuit să intre înăuntru.
Unul din micile noi tabieturi e să fac piaţa sâmbătă dimineaţa. Ultima data am luat o legătură de mentă proaspătă şi mi-am îmbogăţit meniul cu câteva reţete care conţin acest ingredient. Am pus crenguţele pe care nu le-am folosit într-un pahar şi după câteva zile am observat că una dintre ele are o rădăcină firavă. Încântată le-am pus apă proaspătă şi mi-am propus să le mut într-un ghiveci. După încă câteva zile jumătatea din apă a mentei arăta exact ca pielea de dinozaur, cu mici protuberanţe şi o creastă, nu că aş fi văzut vreunul în afară celor din Jurasic Park. Am fost fericită să o ascund în pământ, dar parcă tot mi-e teamă că nu o să mai am loc în casă când o să mă întorc de la birou.
Cum să nu te simţi ca acasă când e soare afară şi dimineaţa te trezeşte o ţigancă pornită de la prima oră să cerşească din uşă în uşă?
Later edit:
Am găsit şi explicaţia, se pare că menta e o plantă foarte agresivă, motiv pentru care nici nu trebuie plantată direct în grădină ci numai în ghiveci. Ale mele trebuie tunse deja şi pregătesc nişte ghivece şi pentru prietene.
Unul din micile noi tabieturi e să fac piaţa sâmbătă dimineaţa. Ultima data am luat o legătură de mentă proaspătă şi mi-am îmbogăţit meniul cu câteva reţete care conţin acest ingredient. Am pus crenguţele pe care nu le-am folosit într-un pahar şi după câteva zile am observat că una dintre ele are o rădăcină firavă. Încântată le-am pus apă proaspătă şi mi-am propus să le mut într-un ghiveci. După încă câteva zile jumătatea din apă a mentei arăta exact ca pielea de dinozaur, cu mici protuberanţe şi o creastă, nu că aş fi văzut vreunul în afară celor din Jurasic Park. Am fost fericită să o ascund în pământ, dar parcă tot mi-e teamă că nu o să mai am loc în casă când o să mă întorc de la birou.
Cum să nu te simţi ca acasă când e soare afară şi dimineaţa te trezeşte o ţigancă pornită de la prima oră să cerşească din uşă în uşă?
Later edit:
Am găsit şi explicaţia, se pare că menta e o plantă foarte agresivă, motiv pentru care nici nu trebuie plantată direct în grădină ci numai în ghiveci. Ale mele trebuie tunse deja şi pregătesc nişte ghivece şi pentru prietene.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu