"Dacă ați vrea să aflați cum este iadul, nu țineți mână deasupra flăcării unei lumânări, ci doar gândiți-vă la cel mai rău și mai părăsit loc din sufletul dumneavoastră."
"Mi s-a părut că Domnul suflă peste sărmanul jar cenușiu al Creațiunii și îi dă strălucire - un moment, un an sau o viață întreagă. Iar apoi se scufundă din nou în sine iar dacă te uiți la el nu-ți dai seamă că ar avea ceva de-a face cu focul sau lumina. Acest lucru l-am spus în predică de Rusalii. Am reflectat la acea predică, și conține un adevăr. Dar Domnul este mai constant și de departe mai extravagant decât se poate înțelege de aici. Oriunde îți rotești privirea, lumea poate străluci ca o transfigurare. Nu trebuie să contribui cu nimic, doar cu puțină bunăvoință de a vedea. Dar cine ar avea curajul să o vadă?"
"Sunt două ocazii când frumusețea sacră a Creațiunii devine orbitor de vizibilă, și ele apar împreună. Una este când simțim insuficiența noastră extremă față de lume și o alta este când simțim insuficiența extremă a lumii față de noi."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu