Despărțirile bruște, fără nici o explicație, sunt cele pe care le uităm cel mai greu. Zaza și-a închis prăvălia de aproape un an și încă mai sper să aflu vești. În mintea mea Zaza își adună și organizează jurnalul într-o carte pe care am să o găsesc din întâmplare la Cărturești. Îmi vine greu să accept că nu o să mai fiu răpită niciodată în seraiul ei.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu