Câteodată te ataşezi aşa de mult de un personaj fictiv încât ai citi orice întâmplări cu el şi te-ai uita la oricâte episoade doar ca să îl poţi păstra viu în continuare. Cu sânge cât se poate de nobil în vene, cu o avere considerabilă câştigată printr-o întâmplare norocoasă, sensibil la farmecul Cişmigiului noaptea, fascinat de mare şi atins de microbul călătoriilor, dependent de flori proaspete, adânc rănit de urmaşele Evei, o dată prin trădare şi o dată prin moarte, domnul Pantazi este cu siguranţă unul dintre aceste personaje.
Nu-i reproşăm decât că nu s-ar coborâ la o persoană de rând şi fără o oarecare avere fără puternice procese de conştiinţă, convins că face un păcat cumplit. Probabil şi eu i-aş scrie scrisori fără număr dacă aş şti că am un pic de sânge albastru ca şi Zaza.
Îl găsim în text în timpul unei scurte şederi incognito în Bucureşti, omorându-şi nealinat timpul cu abuzul de băutură, femei, jocuri de cărţi şi muzică lăutărească.
Nu-i reproşăm decât că nu s-ar coborâ la o persoană de rând şi fără o oarecare avere fără puternice procese de conştiinţă, convins că face un păcat cumplit. Probabil şi eu i-aş scrie scrisori fără număr dacă aş şti că am un pic de sânge albastru ca şi Zaza.
Îl găsim în text în timpul unei scurte şederi incognito în Bucureşti, omorându-şi nealinat timpul cu abuzul de băutură, femei, jocuri de cărţi şi muzică lăutărească.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu