Is There Blood In My Hair?

Lately the notion of vampires is associated with the Twilight series, and this, if nothing else proves that vampires don’t trully exists, or maybe they lost a bet with the werewolves of the world deciding who gets the bad really uncool portrayal. I’m not saying that I didn’t see the movies or read the books, but all that proves is the existence of girl porn. And in this case the quality is a lot worse than that of regular porn, at least when it comes to vampires.

From my point of view vampires are the ultimate bad boys, because they must be depraved, corrupted, hot (it's a must in they’re cv), been here since girls had boobies and of course because they've seen it all, done it all and they still think you are special, certainly not because they sparkle or listen to Debussy.

Frankly the whole notion of sustaining yourself for eternity with the blood of Bambi, Dumbo, or even Tom and Jerry is not appealing at all to my inner chef. I mean would you trade even pizza, chips and ice-cream for that? I think not. And I think PETA agrees with me. On the other hand, you have stolen girls and boys of various grades of nobility, and if you get bored you might even try an old vintage or a pair of twins (as seen in ”Interview With A Vampire”), now doesn’t that sound a lot better?

But beyond that having lived for hundreds of years and not being noticed by the Inquisition, puritans and villagers with forks shouldn’t you be able to get rid of your various accents, bad fashion or terrible haircuts in a short while?

And then, we have True Blood (based on the "The Southern Vampire Mysteries" series written by Charlaine Harris) and True Blood has Eric, who includes all the requirements of what a true vampire should be. But as in all great series Eric isn’t the single reason for which True Blood is a great T.V. show, and I think everyone will agree to that. From the costumes to the screenplay and to the location - loved the queen Sophie-Ann’s day room.

I would like to finish with a phrase “don’t hate vampires just because they're beautiful and a housewife made a terrible book about some pseudo-vampires/werewolves".

Frumuseţea şi norocul VIII

Frumuseţea şi norocul VII

Obrazul drept îi era aşezat pe iarba racoroasă şi obrazul stâng lăsa razele de soare să pătrundă adânc, până aproape în fundul minţii. Nu se putea hotărî să deschidă ochii, dar până la urmă setea învinse moleşeala somnului de dimineaţă târzie. Prima dată văzu o casuţă albă, acoperită cu paie, cu geamuri mici vopsite în roşu şi în depărtare nişte munţi înalţi care păreau aproape albaştrii în lumina soarelui. Nu se vedea nici un pic de apă în apropiere dar dincolo de gardul de piatră al casei văzu un păr încărcat cu fructe galbene care promiteau să fie foarte zemoase. Îi atrase privirea mai ales unul dintre ele şi muşcă cu poftă.

- Era să ne prăpădim stăpâne! Ieri noapte am făcut popas lângă Piatra Dorului. Mulţi şi-au pierdut zilele în prăpastia înspre care mergeam înainte să îţi pierzi cunoştinţa. Am avut noroc că inima mea s-a îndreptat înspre stâncile Munţilor Albaştri, de unde a fost smulsă de torenţi.
- Ştiam că eşti cal fermecat Pietrosule, de ce nu ai deschis gura până acum? Mi-ar fi plăcut să schimb o vorbă de atâtea zile.

Nici nu apucă Pietrosul să îi explice că el nu vorbeşte altfel decât a vorbit în fiecare zi până atunci şi nici altfel decât o fac ceilalţi fraţi ai lui că o fată rotunjoară, cu părul roşu împletit strâns în două cozi groase şi cu braţele descoperite de mânecile suflecate la fel de pline de pistrui ca şi obrajii începu să calce apăsat înspre ei din spatele casei.

- În o sută de ani nici o muscă nu a găsit singura deschidere a vălului fermecat care îi ţine pe cei nepoftiţi departe de casă şi tu întinzi mâna şi te serveşti cu o pară!
- Nu degeaba mi se spune Făt-Frumos cel Norocos. Să-mi fie cu iertare, venim de departe şi eram tare însetat.
- De data asta nu te-aş numi norocos, pentru că para pe care ai luat-o te face să pricepi graiul animalelor şi nu pot să iau harul ăsta înapoi. Va trebui să-mi slujeşti 7 ani ca să-l plăteşti!
- Nu am 7 ani de pierdut aici, trebuie să pornesc fără întârziere!
- Vezi motanul ăla gras de pe pervaz? Poţi să vii de bună voie aşa cum eşti sau o să vii pentru o farfurie de lapte după ce o să ai şi tu coadă!

Făt-Frumos s-a gândit că e mai înţelept să-i intre în voie deocamdată şi să îşi vadă de drum cu prima ocazie pe care norocul lui o să i-o scoată negreşit în cale. A luat calul de frâu şi a intrat pe poartă după ce vrăjitoarea i-a spus că e binevenit la ea în curte. Nici nu a făcut câţiva paşi că Pietrosul a început să se scuture şi după ce praful s-a împrăştiat un pic nu mai rămăsese decât o grămadă de pietre. Vălul fermecat nu ţinea deoparte numai orice picior omenesc ci şi orice altă vrajă.

Man is made out of mud

Niște mărunțiș

Galway nu e un târg prea mare dar e foarte artist. Pe strada cu magazine îşi combină eforturile cel puţin trei adolescenţi cu chitară, un negru cu saxofon, o trupă de dans, un sculptor de căţei în nisip, un împletitor de baloane, nişte hipioţi cu tobe care adună bani pentru Haiti, un magician şi o doamnă înaltă însoţită de un nene scund care interpretează părţi din piese de teatru cu mişcări ample. Nu vă imaginaţi că strada are mai mult de cincizeci de metri.

Nu cred că e niciunul muritor de foame ci mai degrabă sunt flămânzi de audienţă. Printre trecătorii încărcaţi cu plase se strecoară o doamnă mai în vârstă, mai bronzată, cu fustă largă şi colorată, cu năframa şi şosete albe în şlapii cu câte o floare artificială. Se îndreaptă înspre primul tânăr cu chitară şi întinde mâna uitându-se la monedele adunate în cutie. Un pic încurcat, acesta îi cedează un ban, n-are cum să spună că nu are mărunţiş.

Căpşuni

Doamna R. e pe autocarul care o duce în Spania, la cules de căpşuni şi pentru că trece exact pe sub fereastra casei îi face cu mâna băiatului ei.

Revoluţia a găsit-o angajată într-o firmă de distribuţia presei, care în acea perioadă era doar unul din departamentele Poştei. O dată cu schimbarea politică au fost aleşi şi alţi directori, în cazul ei noua şefa a fost aleasă mai mult pe motive de simpatii şi tupeu decât pe bază de competenţe. Proaspăt promovată de la plivit straturi la munca de birou şi apoi la directoare de instituţie, aceasta s-a îndeletnicit câţiva ani cu redirecţionarea banilor înspre construcţia unei vile monstru proprietate proprie, cu căratul de plocoane la Bucureşti, cu arta utilizării farmecelor proprii pentru înlesnirea relaţiilor de afaceri, cu redecorarea toaletei firmei în culoarea roz şi cu întrebuinţarea angajatelor pentru coptul a cel puţin douăzeci de feluri diferite de prăjituri de sărbători şi pentru întreţinerea curăţeniei în casa cu un număr infinit de camere şi băi.

Pentru că Doamna R. nu a vrut să se umilească cu spălatul geamurilor, a fost umilită cu transferul de la munca de birou la vânzarea ziarelor într-un chioşc, meserie văzută cu puţin mai sus decât cerşitul şi curăţenia stradală dar mai jos decât vândutul la tarabă în piaţă. Bineînţeles a fost ales chioşcul cu cele mai proaste vânzări. După ce a mers cu ochii umezi câteva dimineţi la muncă şi a plecat capul când a trebuit să spună unde lucrează la reuniunea clasei, Doamna R. s-a pus pe treabă şi în câţiva ani a ajuns să aibă cele mai mari vânzări din oraş.

Cu multe zbateri statul a reuşit să privatizeze firma şi a fost ales ca patron un arab pentru a asigura independenţa firmei de distribuţie de marile trusturi de presă. Acest nou patron a schimbat directorii din nou şi s-a ocupat cam cu aceleaşi frumoase obiceiuri, dar de data asta la nivel de ţara, nu regional. Probabil a construit unul din acele monumente care o să aducă turişti într-o ţara deşertică şi prea caldă peste câteva mii de ani.

Consecinţele au fost mult mai grave de data asta pentru că nu s-a mai primit marfă şi nu s-au mai dat salarii. Pentru că problemele nu vin niciodată singure, Doamna R. a petrecut ultimele săptămâni pe un fotoliu de spital în Spania. Lucru destul de convenabil în aparenţă pentru că s-a hotărât că mersul la căpşuni în Spania e singura soluţie pentru acoperirea temporară a găurilor din bugetul familiei. Singură problemă e că firma care duce români la muncă nu acceptă decât oamenii care ocupă locurile autocarului din Bucureşti.

Aşa că trei mii de kilometri mai târziu, după un drum până acasă, apoi un drum până la Bucureşti, Doamna R. e pe autocarul care o duce în Spania, la cules de căpşuni şi pentru că trece exact pe sub fereastra casei îi face cu mână băiatului ei.

"The gentle art of advertisement"

The Rock, T.S. Eliot

"O perpetual revolution of configured stars,
O perpetual recurrence of determined seasons,
O world of spring and autumn, birth and dying!
The endless cycle of idea and action,
Endless invention, endless experiment,
Brings knowledge of motion, but not of stillness;
Knowledge of speech, but not of silence;
Knowledge of words, and ignorance of The Word.
All our knowledge brings us nearer to our ignorance,
All our ignorance brings us nearer to death,
But nearness to death no nearer to God.
Where is the Life we have lost in living?
Where is the wisdom we have lost in knowledge?
Where is the knowledge we have lost in information?"