Pentru că orice motiv e bun să ieși din casă când ar trebui să te îngropi în cursuri am profitat de ocazia destul de rară de a-mi vedea o prietenă exploatată din greu de trustul pro. Si pentru că o ocazie așa de specială merită și o ieșire la fel de specială ne-am hotărât să mergem la unul din locurile care îmi plac foarte mult în București (http://www.chocolat.com.ro/).
Mă simt datoare față de ei, nu numai pentru că mi-au oferit ocazia să gust o rază de soare (un delir de prăjiturică) ci și pentru că mi s-a întâmplat un lucru care nu mai credeam că este posibil în peisajul nostru mioritic.
Singurul lucru bun la faptul că uiți în permanență tot felul de lucruri e că probabil atunci când îmbătrânești nu o să mai fii panicat de ideea că începi să fii un pic senil. Ar mai fi un lucru pe care vreau să-l semnalez înainte să intru în subiect, faptul că în seara cu pricina mă zbuciumam intens cu un gând rupt parcă din comediile romantice americane "mă sună sau nu mă sună, și dacă mă sună o să aud telefonul care stă frumușel în geantă"?
Atmosfera era atât de plăcută încât până și domnișoara care ne servea îmi părea o veche prietenă și aproape am făcut schimb de rețete de slăbit. Am plecat cu hihihi și hahaha și nimic nu mai părea că o să-mi strice seară, nici măcar după ce am ajuns acasă și am mai încercat să citesc în scârbă câteva pagini pentru examen.
Nu a fost așa pentru că în momentul în care am vrut să îmi pun telefonul să sune, un pic după miezul nopții, nu mai era de găsit nicăieri. După ce am făcut o examinare scurtă în geantă, casă, bucătărie, baie, dulapuri, buzunare, etc am ajuns la concluzia evidentă că telefonul a rămas o data cu bacșișul pe masă. De fapt partea surprinzătoare abia acum începe, pentru că atunci când am încercat să sun pe telefon, ca ultimă soluție disperată înainte să încep să mă iau singură la palme, mi s-a răspuns și mi s-a spus că pot să vin să-l recuperez a două zi.
Inca neîncrezătoare am mers la Chocolat dis de dimineață, gândindu-mă cam câți bani ar trebui să las ca recompensă. Mi s-a returnat foarte natural telefonul, ca și cum ar fi cel mai normal lucru cu putință. Mi-am dat seama că nu se poate calcula în roni sumă pe care ar trebui să le-o dau și pe lângă recunoștința mea eternă m-am gândit că nu le-ar strică și un pic de reclamă-http://www.chocolat.com.ro/ dacă nu citiți în mod normal ce scrie între paranteze.
Mă simt datoare față de ei, nu numai pentru că mi-au oferit ocazia să gust o rază de soare (un delir de prăjiturică) ci și pentru că mi s-a întâmplat un lucru care nu mai credeam că este posibil în peisajul nostru mioritic.
Singurul lucru bun la faptul că uiți în permanență tot felul de lucruri e că probabil atunci când îmbătrânești nu o să mai fii panicat de ideea că începi să fii un pic senil. Ar mai fi un lucru pe care vreau să-l semnalez înainte să intru în subiect, faptul că în seara cu pricina mă zbuciumam intens cu un gând rupt parcă din comediile romantice americane "mă sună sau nu mă sună, și dacă mă sună o să aud telefonul care stă frumușel în geantă"?
Atmosfera era atât de plăcută încât până și domnișoara care ne servea îmi părea o veche prietenă și aproape am făcut schimb de rețete de slăbit. Am plecat cu hihihi și hahaha și nimic nu mai părea că o să-mi strice seară, nici măcar după ce am ajuns acasă și am mai încercat să citesc în scârbă câteva pagini pentru examen.
Nu a fost așa pentru că în momentul în care am vrut să îmi pun telefonul să sune, un pic după miezul nopții, nu mai era de găsit nicăieri. După ce am făcut o examinare scurtă în geantă, casă, bucătărie, baie, dulapuri, buzunare, etc am ajuns la concluzia evidentă că telefonul a rămas o data cu bacșișul pe masă. De fapt partea surprinzătoare abia acum începe, pentru că atunci când am încercat să sun pe telefon, ca ultimă soluție disperată înainte să încep să mă iau singură la palme, mi s-a răspuns și mi s-a spus că pot să vin să-l recuperez a două zi.
Inca neîncrezătoare am mers la Chocolat dis de dimineață, gândindu-mă cam câți bani ar trebui să las ca recompensă. Mi s-a returnat foarte natural telefonul, ca și cum ar fi cel mai normal lucru cu putință. Mi-am dat seama că nu se poate calcula în roni sumă pe care ar trebui să le-o dau și pe lângă recunoștința mea eternă m-am gândit că nu le-ar strică și un pic de reclamă-http://www.chocolat.com.ro/ dacă nu citiți în mod normal ce scrie între paranteze.
3 comentarii:
deci gestu ca gestu, foarte de treaba.... dar au niste poze pe site, ca-mi vine sa mananc monitorul... cand ajung la Bucuresti, asa-i ca mergi si cu mine acolo?
Mergem... da' faci cinste! :p
Uita-te la filmul Chocolat (2000). Sigur o sa iti placa. Si daca vii in vizita la mine te duc prin locuri dinastea, ca sunt o groaza pe aici.. in schimb nu stiu daca ti-ar inapoia cineva ceva.. oameni rai sunt peste tot, la fel si oameni buni.. iar gestul nu stiu daca tine de o natie anume...
Trimiteți un comentariu