Lucrurile sunt intotdeauna mai simple decat par. Mi-am propus sa fac o mantra din afirmatia asta, sa o repet la nesfarsit sau pana cand o sa reactionez instinctiv de fiecare data cand pare imposibil sa aleg intre ceea ce pare mai bine pentru mine si ceea ce pare mai bine pentru ceilalti.
Trebuie sa rasucesc problemele pe zeci de mii de fete, sa inventez scenarii, sa inventez alte probleme, sa pun intrebari, sa analizez, sa disec si sa multiplic in mii de oglinzi care deformeaza, cu mii de lupe. Sa ajung acolo unde nu imi permite microscopul cu imaginatia si unde nu pot sa sfredelesc cu privirea cu telescopul. Niciodata destul de adanc, niciodata destul de profund, niciodata destul de exact.
Fac asta pentru ca nu imi plac surprizele, pentru ca doare mai putin un rau pe care l-am prevazut decat unul la care nu m-as fi gandit nici intr-o mie de ani, pentru ca prefer sa verific pamantul cu piciorul inainte sa calc pe el, pentru ca nu imi plac terenurile nesigure, pentru ca visez ca pun piciorul pe o panta nisipoasa, intr-un loc in care o planta pare ca si-a gasit un loc stabil pentru o radacina si alunec tot mai repede fara sa pot sa ma opresc, fara sa gasesc nimic de care sa ma tin.
O fac pentru ca imi place sa ma complic. Fac asta cand nu dorm destul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu