Cât timp am citit cartea mi-a fost mult mai foame decât de obicei, chiar dacă nu îmi amintesc nici o zi în care să nu fi avut pâine pe masă în mai bine de un sfert de veac de existenţă.
"În timp ce îmi continuam drumul, am meditat mult asupra acestui lucru şi am formulat obiecţiile cele mai puternice împotriva acestei samavolnicii divine de a mă lăsa pe mine să ispăşesc păcatele tuturor. Chiar după ce am găsit o bancă şi m-am aşezat, problema a continuat să mă frământe, împiedicându-mă să mă gândesc la altceva. Din ziua aceea de mai, când începuseră necazurile mele, am putut observa o slăbiciune care se accentua din zi în zi; parcă devenisem prea slab ca să-mi mai îndrept paşii încotro doream; un roi de gângănii dăunătoare pătrunseseră în fiinţa mea intimă, mă roseseră pe dinăuntru. Nu cumva Dumnezeu avea de gând să mă distrugă cu totul? M-am ridicat şi am început să mă plimb prin faţa băncii."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu