Unii îi spun laşitate, alţii egoism, alţii caută motive şi justificări ascunse, alţii încearcă să înteleagă, să răstălmăcească ultime cuvinte şi scrisori. Rămân câţiva care simt că printre multe alte nenumărate rele acesta era un rău care nu era necesar, care putea fi evitat. Dacă i-am dat un nume şi am găsit un medicament putem spune că vorbim despre o boală? Dacă treci prin asta, supravieţuieşti şi îţi doreşti în continuare acelaşi lucru putem spune că e decizie lucidă?
Mult prea plini de noi ramanem cu impresia ca poate ar fi fost ceva de facut.
Am oscilat între a scrie postul ăsta şi a scrie în continuare la poveste. Pentru că povestea o pot controla şi pentru că nu pot controla realitatea nici măcar cu o rugăciune.
Later edit:
"Just like the tiptoe moth
They dance before the flame
They've burned their hearts so much
That death is just a game
And if love calls again
So foolishly they run
They run without a sound
The desperate ones
I know the road they're on
I've walked their crooked mile
A hundred times or more
I drank their cup of bile"
5 comentarii:
Nu suntem prea plini de noi cand spunem ca ceva putea fi facut pentru a evita o asemenea situatie. Din pacate iti dai seama mult prea tarziu ce ar fi trebuit sa faci.
Doar si numai pentru ca e "game" trebuie sa existe acel "over".
@ malina
Can you say that again after your mom jumps out the window?
prea multe intrebari.. pentru care e prea tarziu sa dai raspuns. mai bine raman neintrebate.
@kittynel
E prea tarziu pt o anume persoana, dar nu prea tarziu pentru altele. E bine sa cauti raspunsuri pentru a nu repeta greselile. Din asta invatam, nu?
Trimiteți un comentariu