Discuţiile, de la panteismul lui Einstein pana la atitudinea cea mai bărbătească faţă de neveste, au constituit principalul deliciu al primei seri.
Muzeul Cotroceni mi s-a părut, fără să mă consider un expert în domeniu, un mix destul de lugubru de stiluri cu mirosuri nu foarte persistente de stafii alungate prin colţurile mai întunecate ale camerelor de soarele care pătrundea destul de îndrăzneţ prin vitralii. Probabil nu se simţeau în largul lor pentru că ferestrele originale s-au pierdut în timpul cutremurului.
Mi-a plăcut Salonul Florilor dar nu am reuşit să înţeleg ce fel de persoană era regina dacă şi-a construit o imitaţie de biserică cu acces direct din dormitor. O posibilă explicaţie am găsit după ce am văzut uşa care permitea accesul din dormitorul regelui. Probabil camera cu icoane era un refugiu şi o modalitate sigură să se sustragă din faţa asalturilor conjugale. Mă întreb dacă pe atunci nu se inventaseră încă durerile de cap.
Am mai stat la discuţii la o bere cu colegii, chiar dacă nu exact în aceeaşi formaţie, şi am mai vizitat muzee, dar ieri a fost prima dată când am audiat muzică clasică întro grădină din alte vremuri.
Mi-ar fi plăcut foarte mult să ieşim din Bucureşti dar cred ca ne-am simţit mai bine decât Peculiar.
Un comentariu:
foarte frumos Cotroceni, nici nu stiam ca asa arata. mi-l imaginam mai putin.. "majestos". Interiorul seamana oarecum cu palatul Dolmabahce din Istanbul.
..iar la concertul de muzica clasica, cred ca a fost o placere sa asculti in gradina :)
poze?
Trimiteți un comentariu