Intoarcere la radacini

De data asta pe drumul inspre casa am avut placerea sa calatoresc cu unul din cuplurile de chinezi din cei aproape zece mii din Bucuresti, care isi castiga traiul din vanzarea de haine atat de ieftine incat e imposibil sa nu iti dai seama ca le-ai cumparat doar pentru ca nu ai putut gasi altceva cu si mai putini bani.

El parea undeva pe la patruzeci de ani si ea ar fi putut avea orice varsta intre cincisprezece si douazeci si cinci. Urma sa aflu mai tarziu ca avea chiar cativa ani peste treizeci si un copil de treisprezece ani care creste in China si pe care nu l-a mai vazut decat pe internet in ultimii trei ani de cand e in Romania.

Stalceau atat de tare limba romana incat reuseam sa inteleg abia jumatate din ce ziceau chiar daca amandoi incercau sa reformuleze si sa traduca ce spunea celalalt. Din acest motiv dar si pentru ca nu am dormit deloc pana la ora sase dimineata cand am mers la gara nu garantez pentru veridicitatea informatiilor. E chiar foarte posibil sa fi visat doi chinezi in timp ce dormeam intr-o pozitie imposibila cu capul lipit de geam.

Pe la Brasov au inceput sa scoata dintr-o plasa uriasa tot felul de lucruri de mancare care nu semanau cu nimic din ce am mai vazut pana acum. Toate erau cu ambalaje chinezesti si ma simteam mai ceva ca langa sacul lui Mos Craciun pentru ca au avut amabilitatea sa ma lase sa gust si eu putin din fiecare.

Pentru ei e surprinzator ca noi aruncam oasele la catei pentru ca mi-au spus ca au foarte mult calciu si vitamine. Din meniu au facut parte labe de pui foarte subtiri sarate si vidate, picior de porc miniatural, fasole prajita in ulei, un fel de seminte de bostan, niste patratele de soia prinse cu scobitori, baton cu caramel si arahide si bere Ursus de care erau foarte incantati. Toate aveau un gust foarte specific care nu stiu daca e gustul unui condiment sau pur si simplu asta e gustul Chinei care se lipeste de tot ce se prepara acolo.

Chinezii se casatoresc cu romance si fac copii frumosi cu ochii mari, gene lungi si piele alba, dar o chinezoica nu se casatoreste cu un roman pentru ca romanul nu vrea sa adune fiecare banut la banca, vrea sa iasa in oras, sa se distreze si sa bea altundeva decat in casa. In cluburi nu le place sa iasa pentru ca ii doare capul de la zgomot, dar se distreaza cu jocuri de noroc cand vin prietenii in vizita, si au televizor si calculator.

Daca eram chinezoaica ma trezeam in fiecare dimineata la ora cinci ca sa fac mancare calda pentru micul dejun, mergeam la serviciu, veneam acasa la ora trei, dormeam putin si dupa aceea gateam pentru cina si la ora noua ma puneam sa dorm. Mancarea se mananca toata o data si nu se pastreaza la frigider pentru mai tarziu si te costa cam sapte milioane pe luna.

Femeile din Romania sunt prea grase dar au sani si fund si daca vrei sa fii frumos ca barbat trebuie sa ai exact peste 1.70 si ca femeie exact peste 1.65. Mi-au analizat foarte scurt garderoba si accesoriile si mi-au spus ca pot gasi la ei la magazin exact aceleasi lucruri, probabil la a zecea parte din pret.

S-au declarat foarte multumiti de cum am ochii si de-a dreptul incantati de cei 1.73 de centimetri ai mei, ma ingrijoreaza doar ca mi-au spus ca pot sa ma mai ingras si ca li se pare ca sunt chiar mai slaba decat doamna, observatie care venind din partea unei persoane de vreo treizeci de kilograme nu e chiar asa de reconfortanta.

Nu le-a placut ca eram imbracata in negru pentru ca ei ii placeau albul si rozul si lui albastrul si griul si nu am reusit sa le explic ce inseamna doliu. De fapt chiar mi-ar fi placut sa nu stiu nici eu.

Mi-au placut foarte mult si nu doar cum iti place de orice om care isi imparte mancarea cu tine, dar ar fi prea urat sa spun ca sunt mandra ca sunt romanca si sunt fericita ca nu sunt chinez?