joi, 27 decembrie 2012

Ice and Fire - A Storm of Swords, George R.R. Martin

"Old stories are like old friends (..). You have to visit them from time to time."

"Sometimes I think everyone is just pretending to be brave, and none of us really are. Maybe pretending is how you get brave, I don't know."

"Do you believe in ghosts, Maester?" he asked Qyburn. The man's face grew strange. "Once, at the Citadel, I came into an empty room and saw an empty chair. Yet I knew a woman had been there, only a moment before. The cushion was dented where she'd sat, the cloth was still warm, and her scent lingered in the air. If we leave our smells behind us when we leave a room, surely something of our souls must remain when we leave this life?"

"Jon, be gentle with yourself. It is good that you have woken, but you must give yourself time to heal."

"Your brother was a terrible traitor, I know, but if we start killing men at weddings they'll be even more frightened of marriage than they are presently."

"All men die," he could almost hear her say, "and women too, and every beast that flies or swims or runs. It's not the when o' dying that matters, it's the how of it, Jon Snow."

miercuri, 5 decembrie 2012

duminică, 11 noiembrie 2012

Istanbul, Orhan Pamuk


"La vremea când tenebrele nopții par să ascundă sărăcia vieții, a străzilor și a lucrurilor, la vremea când ne tragem cu toții sufletele prin casele, prin odăile, prin paturile noastre, am senzația că ne vom contopi cu visele, cu fanteziile țesute din belșugul de altădată, din edificiile dispărute și din legendele Istanbulului, care au rămas cu mult timp în urmă. Bezna serilor reci de iarnă, care coboară ca o poezie peste mahalalele pustii de la periferie, dincolo de lămpile palide de pe străzi, îmi face plăcere și pentru că astfel suntem feriți de privirile străine ale occidentalilor, dar și pentru că ea acoperă mizeria orașului, pe care vrem să o tainuim, plini de rușine."

 "Istanbulezii din vremea mea, care, spre deosebire de înaintașii lor mândri și cu dare de mână, se îmbracă arareri în culori strălucitoare, în roșu, în portocaliu strălucitor, în verde, îi lasă la început călătorului venit din afară impresia că se supun unor uzanțe tainice, străduindu-se să nu atragă atenția prin veșmintele lor. Desigur că o asemenea uzanță tainică nu există, dar există, în schimb, un intens sentiment al melancoliei, care sugerează o uzanță a smereniei. Sentimentul de înfrânagere și de pierdere care s-a abătut treptat asupra orașului în ultimii o sută cincizeci de ani își lasă pretudindeni amprenta sărăciei și a ruinei, de la peisajele alb-negru la îmbrăcămintea istanbulezilor."

"Toate civilizațiile sunt pieritoare, asemenea morților din morminte. Iar noi știm că civilizațiile care și-au împlinit ciclurile nu vor mai reveni niciodată, la fel ca morții noștri."

"Știind cât de mare este la noi dorința oamenilor de a coborî primii de pe vapoare sau din alte mijloace de transport, n-avem cum să-i oprim pe cei care sar de pe vas înainte ca acesta să acosteze la Haydarpasa, chiar de-ar fi să strigăm 'primul care sare e măgar!'".

"Este posibil să-l asemănăm pe 'enciclopedistul' nostru cu adevărații colecționari învăluiți în melancolie care, după o deziluzie personală, încep să strângă și să acumuleze instinctiv ba una, ba alta, renunțând la dragoste și la oameni, și care-și consacra întreagă viață acestei îndeletniciri." 

"Transformarea orașului lor, care se nutrea cândva din abundența întregului Orient Mijlociu, într-o așezare tristă și nevoiașă, în ruină, care-și epuizase resursele și care fusese treptat distrusă de războaiele declanșate de Imperiul Otoman cu Occidentul și cu Rusia, îi preschimbase pe istanbulezi într-o gloată introvertită și naționalistă, care suspecta în permanență tot ceea ce provenea din afară, din locuri îndepărtate, de la occidentali și, de fapt, tot de era novator, tot ceea ce purta influențe străine."

"Numai că, o dată ajuns în Istanbulul anului 1843, Nerval este atent nu la propria-i melancolie, ci la ceea ce ar putea să-l determine s-o dea uitării.Pornise, de fapt, în călătoria orientală tocmai pentru a se desprinde de suferințele sale sufletești sau, cel puțin, pentru a și le ascunde sieși și celor din jur. După cum afirmă într-o scrisoare adresată tatălui sau, 'avea să le dovedească oamenilor' că episodul cu nebunia și cu ospiciul, petrecut cu doi ani în urmă, fusese 'urmarea unui simplu accident', fără nici un fel de consecințe, adăugând, plin de speranță, că era cât se poate de sănătos."

joi, 27 septembrie 2012

Madadayo, Akira Kurosawa

"Medicine can cure numerous illnesses
But no medicine can cure a fool
Foolishness is in heaps today
Japan is blooming with fools now
Suffer defeat, held under occupation
But fools call it the end of the war
Right about!
Advocating democracy loud and clear
Only crooks throw their weight about
Bribery and corruption currently pass with impunity
Brazen fair and square
Scandals, paradise, a doodlebug trap
Those haughty fools never learn
Chirp and twitter all in unison
Chirp, chirp, twitter, twitter
The end."

luni, 24 septembrie 2012

Borromini's Staircase

The Barberini palace is one of the few quiet places in Rome. That night I was climbing the same staircase in a milky white dream.

duminică, 8 iulie 2012

Căsuța din Răstoci

Primăvara asta am găsit-o albastră și la fel de nouă și îngrijită cum a fost la sfârșitul secolului nouăsprezece. Ne-a fermecat și pe noi la fel de mult ca pe autorul articolului de aici mai ales că acum se potrivește și mai bine cu ochii albaștri ai Iulicăi.

"Nu mai este petrol, nu știu de ce nu ne mai dă petrol. D-apoi nici nu o aprind cu zilele că m-am obișnuit așa. Nici în pod nu mă urc cu lumina la mine. Acolo știu toată rânduiala și știu unde să pun mâna dacă-mi trebe ceva. Mă culc când nu să mai vede nimic prin casă."

Kila in concert

Culmea politicii

 - Cum schimbi un președinte care încalcă constituția?
 -  Încalci constituția.

miercuri, 28 martie 2012

luni, 19 martie 2012

Irish Fairy Tales I, James Stephens

"The light blinded me, the heat tormented me, the dry air made me shrivel and gasp; and, as he lay on the grass, the great salmon whirled his desperate nose once more to the river, and leaped, leaped, leaped, even under the mountain of air. He could leap upwards, but not forwards, and yet he leaped, for in each rise he could see the twinkling waves, the rippling and curling waters."

"We get wise by asking questions, and even if these are not answered we get wise, for a well-packed question carries its answer on its back as a snail carries its shell."

"..he delighted in dogs, and he knew everything about them from the setting of the first little white tooth to the rocking of the last long yellow one. He knew the affections and antipathies which are proper in a dog; the degree of obedience to which dogs may be trained without losing their honourable qualities or becoming servile and suspicious; he knew the hopes that animate them, the apprehensions which tingle in their blood, and all that is to be demanded from, or forgiven in, a paw, an ear, a nose, an eye, or a tooth; and he understood these things because he loved dogs, for it is by love alone that we understand anything."

duminică, 29 ianuarie 2012

On beauty, Umberto Eco

"..in these matters practice is better than theory, thus I shall not bother to explain my knowledge in detail: 'a word is enough to the wise'." 
De arte illuminandi, Unknown author, fourteenth century 

"Those who give themselves over to learning and pondering over difficult things will have little trouble with simpler tasks. For nothing is ever so difficult that it may not be gained through study and application."
On painting, Leon Battista Alberti, 1435 

"Parisian ladies organised salons and took part, in no secondary role, in the debates that were carried on therein, foreshadowing the Revolutionary Clubs but also following a fashion that already begun in the previous century, with the conversations in the salons of the nature of love. ..through these discussions the conviction began to gain ground - and this is the contribution of women to modern philosophy - that sentiments are not merely a perturbation of the mind, but express, together with reason and sensibility, a third faculty of humankind."

"Dandyism is first and foremost a burning desire to create an original look, on the edge of society's conventional limits. It is sort of cult for oneself, which can do without the pursuit of that happiness one finds in others, in women, for example: a cult that can do without all that we call illusions. It is the pleasure to be had in causing others to marvel, and the satisfaction to be had in never marvelling at anything oneself." 
The painter of modern life, Charles Baudelaire, 1869