Mioriță de protest

Protest cu cântec și joc.

Pe-un picior de plai,
 Pe-o gură de rai,
 Iată vin în cale,
 Se cobor la vale,
 Trei turme de miei,
 cu trei ciobănei,
 Dar fără căței.
 Că la București,
 Niște oameni grei,
 Mări, se vorbiră,
 Ei se sfătuiră,
 Pe l-apus de soare,
 Câinii să-i omoare.
 Dar cea mioriță,
 Cu lâna plăviță
 De trei zile-ncoace
 Gura nu-i mai tace
 Iarba nu-i mai place.
 - Mioriță laie,
 Laie bucălaie,
 De trei zile-ncoace
 Gura nu-ți mai tace!
 Ori iarba nu-ți place,
 Ori ești bolnăvioară,
 Drăguță mioară?
- Drăguțule bace,
 Dă-ți oile-ncoace,
 La negru zăvoi,
 Că în dricul iernii,
 Nu-i iarbă de noi.
 Că parlamentarii
 și cu toți șmenarii
 Cu permis de armă
 Vor să te doboare,
 Ies la vânătoare,
 Câinii să-i omoare,
 Cei mai bărbătești,
 și cei mai frățești.

Grief, Jack B. Yeats

"Someday each one of us will stand in front of this:
Indigo blue shards of grief, a blistering deluge
Of mustard flecks of rain that seal us within
A bewildered state which we desperately need -
Yet so desperately fail - to make any sense of."

 Dermot Bolger

À une passante, Charles Baudelaire

De la ultimul îndrăgostit compulsiv şi incurabil.

"La rue assourdissante autour de moi hurlait.
Longue, mince, en grand deuil, douleur majestueuse,
Une femme passa, d'une main fastueuse
Soulevant, balançant le feston et l'ourlet;

Agile et noble, avec sa jambe de statue.
Moi, je buvais, crispé comme un extravagant,
Dans son oeil, ciel livide où germe l'ouragan,
La douceur qui fascine et le plaisir qui tue.

Un éclair... puis la nuit! — Fugitive beauté
Dont le regard m'a fait soudainement renaître,
Ne te verrai-je plus que dans l'éternité?

Ailleurs, bien loin d'ici! trop tard! jamais peut-être!
Car j'ignore où tu fuis, tu ne sais où je vais,
Ô toi que j'eusse aimée, ô toi qui le savais!"

Lucy Ashton's Song, Sir Walter Scott

Look not thou on beauty's charming,
Sit thou still when kings are arming,
Taste not when the wine-cup glistens,
Speak not when the people listens,
Stop thine ear against the singer,
From the red gold keep thy finger,
Vacant heart and hand and eye,
Easy live and quiet die.

Pe multe drumuri, Lucian Blaga

Pe multe drumuri, pe multe, se-ncearcă
gândul spre tine. O, sfârşitul acela de zi,
peste care căzură grabnice brume !
În grădina mea florile
spre alte foarte înalte poieni tânjind
mai invocă şi acum
lumina ta fără de nume.
Unde dormi astăzi - nu ştiu. Nici un cântec
nu te găseşte. Astăzi
tu eşti unde eşti. Iar eu aici. Depărtarea
a pus între noi carul cel mare pe cer,
apele-n văi, focul în noapte pe dealuri,
şi pe pământ a pus anemone şi patimi
cărora ziua nu le prieşte.
Ca o poartă s-a-nchis. Nici un semn nu străbate
vămile, vămile.

Luceafărul

Şi tainic genele le plec,
Căci mi le împle plânsul,
Când ale apei valuri trec
Călătorind spre dânsul;

Luceşte cu-n amor nespus
Durerea să-mi alunge,
Dar se înalţă tot mai sus,
Ca să nu-l pot ajunge.

Pătrunde trist cu raze reci
Din lumea ce-l desparte...
În veci îl voi iubi şi-n veci
Va rămânea departe...

Labirintul unui vis, Ghita Bordea

Am văzut prea multe bloguri în ultima vreme şi am rămas cu senzaţia că sunt doar o altă voce din mulţime, că scriu în van şi doar pentru nişte cunoscuţi care nu au altă modalitate să afle ce mai fac. Nu e o problemă dacă spui cuvinte care nu sunt interesante şi nu sunt ascultate pentru că cuvintele zboară. Cu scrisul parcă e altceva, scrisul rămâne.

O să las o altă voce, mai tânără şi mai entuziastă să continue pentru o perioadă, până când o să aflu din nou de ce îmi place să scriu.

Here goes:

Labirintul unui vis

Plutind adânc, poate lin, în al meu
Poate-n acest, poate veşnic
Întunecat, luminos ocean rece
Stau singur, da singur eu...

Privesc poate simt cum timpul trece
Şi mă mişc, da mă mişc
În acest loc ştiut, poate acum tainic
Da tainic, în sfârşit tainic
Străin pentru că acum văd, da văd
În sfârşit în depărtare, o lumina
După ea eu întind mâna, da eu sunt!

Eu sunt pentru că vreau
Sau poate vreau pentru că sunt.

Dar atunci aici eu singurul, sunt
Da, singur într-un univers
În neantul de după două pleoape
Dar iată că lumina
Prin a ei străfulgerare
Întunericul îl străpunge
Iar în spatele cortinei, e alta
Alt univers dar totuşi acelaşi
Aici eu singur rătăcesc prin ceaţă
Da singur, din nou singur

Şi acum aştept, da aştept
Aştept o lumina sau un fulger
Ceva care să străpungă încă o cortină
Şi încă una şi încă alta
Până cortina pleoapelor mele se va deschide
Da, până la urmă se va deschide

Iar dincolo de ea va fi o lume
Da o lume, în care eu şi alţii sunt
Unde şi eu şi noi aşteptăm
Da aşteptăm, aşteptăm o lumina sau o străfulgerare
Aşteptăm ceva care va deschide cortina unor pleoape
Da cortină unor pleoape, cele ale unui Creator.

Birches, Robert Frost

"I'd like to get away from earth awhile
And then come back to it and begin over
May no fate willfully misunderstand me
And half grant what I wish and snatch me away
Not to return. Earth's the right place for love:
I don't know where it's likely to go better.

I'd like to go by climbing a birch tree,
And climb black branches up a snow-white trunk
Toward heaven, till the tree could bear no more,
But dipped its top and set me down again.
That would be good both going and coming back.
One could do worse than be a swinger of birches."

Am un prieten care spune mai mult sau mai putin in serios, inca nu am reusit sa imi dau seama in ce proportie, ca e nihilist. Ma intreb daca asta nu este o piedica serioasa pentru cataratul pe mesteacanul lui Robert Frost, daca asta nu il leaga inevitabil de teluric.

Eu cred ca poti nu numai sa urci pe un mesteacan, poti sa si cobori pe reflexia lui din apa, doar ca sa te intorci din nou pe Pamant ca sa iubesti.