duminică, 31 august 2008

2046 (2004)



Chow Mo Wan: Take care. Maybe one day you'll escape your past. If you do, look for me.

Tak: I want to know how you feel. I'm scared to hear your answer but, I need to know. Do you like me? Or not. Leave with me.

Chow Mo Wan: Love is all a matter of timing.It's no good meeting the right person too soon or too late. If I'd live in another time or place... my story might have had a very different ending.

Tak: Do you know what people did in the old days when they had secrets they didn't want to share? They'd climb a moutain, find a tree, carve a hole in it, whisper the secret into the hole and cover it up with mud. That way, nobody else would ever learn the secret...

vineri, 29 august 2008

Vagabond

Niciodata nu a inteles oamenii care nu se pot desparti de orasul natal, care se nasc si traiesc impacati fara sa se intrebe niciodata ce se afla dincolo de usa casei, dincolo de gardul gradinii, dincolo de marginea orasului, dincolo de orizont si dincolo de mare. Nu a simtit niciodata mirosul familiar al casei pe care il recunosti dupa ce ai venit din vacanta, care te intampina prima data cand deschizi usa si care iti spune primul bun venit.

Recunosti mirosul la fel cum iti recunosti chipul in oglinda, e al tau si e al celor dragi tie. Se schimba o data cu tine, miroase a lapte acrit pe piele de bebelus, a batran, a curat, a pisica sau a caine, a depresie, a impact intre trupuri sau a cearta. Miroase ca mancarea ta preferata si miroase a somn cu vise. Hoinarul nu stia toate astea pentru ca nu se intorcea in aceeasi casa daca pleca pentru o saptamana. Intotdeaunea vedea orasul exact asa cum era, fara sa isi aminteasca nici un prieten, nici o intalnire, nici un sarut, vedea doar strazile si cladirile si parcurile. Nu recunostea pe nimeni pe strada si nu il saluta nimeni.

Nu a avut niciodata mai multe lucruri decat ar incape intr-o valiza si dulapul nu ii era prea plin de obiecte inutile. Lasa in urma tot ce nu putea duce cu el. Nu isi amintea oamenii pe care i-a cunoscut si nu ii era dor de locurile care au ramas in spate, era mai atras de cei pe care urma sa ii intalneasca si de ce avea sa vada la urmatoarea oprire. Nu iubea pe nimeni doar pentru ca ii amintea vag de cineva pe care l-a cunoscut cu mult timp in urma.

Vedea toti oamenii exact atat de frumosi, de isteti, de buni, de harnici pe cat erau, pentru ca privirea nu ii era deformata de momentele petrecute impreuna. Vagabondul nu facea poze, nu cumpara suveniruri, nu avea amintiri si tot ce isi dorea era sa nu traiasca destul de mult incat sa vada toate locurile din lume sau sa aiba picioarele prea batrane. Orasul lui preferat era cel pe care urma sa-l vada, locul preferat era cel in care urma sa ajunga.

Dance Dance Dance, Haruki Murakami



Cartea e un cosmar, in cel mai propriu sens al cuvantului. Sau o explorare in partile intunecate ale subconstientului. Dar poate tocmai asta sunt cosmarurile.

"- Everybody has to grow up.
- You are right there. I used to think the years would go by in order, that you get older one year at the time, said Gotanda, peering into my face. But it's not like that. It happens overnight."

"Maybe an urge to self-destruct. It's happened before. I get this gap between me Gotanda and me the actor, and I stand back and actually observe myself doing shit. I'm on one side of this very deep, dark fault, and then unconsciously, on the other side, I have this urge to destroy something. Smash it to bits. A glass. A pencil. A plastic model. Never happens when other people are around, though. Only when I'm alone."

The Shawshank Redemption (1994)



Andy Dufresne: You know what the Mexicans say about the Pacific?
Red: No.
Andy Dufresne: They say it has no memory. That's where I want to live the rest of my life. A warm place with no memory.


Red: [narrating] I have to remind myself that some birds aren't meant to be caged. Their feathers are just too bright. And when they fly away, the part of you that knows it was a sin to lock them up does rejoice. Still, the place you live in is that much more drab and empty that they're gone. I guess I just miss my friend.


[Playing checkers]
Red: King me.
Andy Dufresne: Chess. Now there's a game of kings.
Red: What?
Andy Dufresne: Civilized. Strategic...
Red: ...and a total fuckin' mystery. I hate it.


Andy Dufresne: I was in the path of the tornado... I just didn't expect the storm would last as long as it has.

miercuri, 27 august 2008

Experiment social

Pentru experiment veti avea nevoie de un costum de iepure, preferabil cat mai colorat. Un costum bun nu este chiar asa de usor de obtinut, dar daca anuntati destul de multi prieteni ce va doriti puteti avea surpriza sa-l primiti cadou la urmatoarea aniversare. Stim cu totii ca de obicei primim lucruri mult mai inutile.

Urmatorul pas este sa alegeti o zi din calendar care sa nu fie sarbatoare. De Pasti de exemplu rezultatele ar fi vizibil influentate de faptul ca toata lumea se asteapta sa intalneasca un iepure urias pe strada. O alta indicatie ar fi sa alegeti o zi de sambata pentru ca nu trebuie sa mergeti la munca si va puteti dedica in totalitate cercetarii stiintifice.

Trebuie sa va inarmati cu destula determinare incat sa nu va dati batuti in momentul in care veti auzi din partea unui copil de 7 ani care face jogging cu echipament complet de sport "What the hell is wrong with you?". Trebuie sa va abtineti sa il intrebati de ce nu bate mingea cu alti copii sambata dimineata sau de ce nu se joaca ceva pe calculator ca ceilalti din generatia lui. Poate parintii vor ca el sa fie urmatorul Michael Phelps la olimpiada din 2016 si are deja o dieta de 12 000 de calorii pe zi.

In ciuda tuturor obstacolelor, chiar daca va trebui sa explicati de ce ati ales o anumita culoare pentru blanita, chiar daca veti fi intrebat care este mesajul pe care vreti sa il trasmiteti cu acea nuanta, o sa aveti parte si de recompense. In primul rand s-ar putea sa primiti un morcov. O compensatie mai mica ar fi ca s-ar putea ca o fetita care se uita plictisita pe geamul unei masini sa faca ochii mari mari, dar numai dupa primele secunde. Imaginea calatoreste un pic mai incet de pe retina pana la creier si o sa mai treaca inca cateva secunde pana cand fetita o sa reactioneze si o sa ii spuna fratelui mai mare ca a vazut cel mai mare iepure.

Baiatul o sa intoarca privirea inapoi, dar masina a iesit deja din campul vizual si o sa fie mai plauzibil sa presupuna ca nu exista nici un motiv pentru care un adult ar imbraca un costum de iepure colorat si ar iesi intr-o sambata obisnuita sa-si ia micul dejun in oras.

sâmbătă, 23 august 2008

Frumuseţea şi norocul VI

Partea V

- Nu mi-a fost dat să aud nemernicie mai mare! Să iei ce nu e al tău cu orice mijloc! Să crezi că o să poţi fi vreodată fericit pentru că ai ce a pierdut altul! Să alergi uşuratic dupa plăcerile ochiului cand ţara ta e condusă de un vrăjitor fără suflet! O să merg la capătul lumii şi o să-i frâng gâtul!
- Tare ţi-e usor să-l vezi pe altul rau... Nu te-ai întrebat cine a pierdut piatra nestemată de care ţi s-a lovit piciorul? Nu te-ai gândit cine şi-a pierdut capul pentru că a fost socotit hoţ? Nu eşti tu mai ticălos pentru că norocul tău e nenorocire pentru altul? Nu eşti tu mai uşuratic că ai luat ce ţi-a scos norocul în cale fără să pricepi că un măr de aur bătut cu pietre scumpe nu cade din cer?
- Pe toate le ştii înţeleptule! Am cerut eu norocul ăsta? A vrut prinţul să crească fără sfatul părintesc?
- Viaţa te încearcă şi cu bune şi cu rele. Acum trebuie să îţi incerci puterile şi să o scapi de vrajă pe fată, dar singur nu o să reuşeşti. În Munţii Albaştri are coliba o vrăjitoare care ştie drumul înspre ţara Prinţului Intunecat, trebuie să mergi şi sa îi ceri ajutorul.
- Si cum o să găsesc Munţii Albaştri?
- Calul ştie drumul, piatra din care e facută inima lui e ruptă din stâncile Munţilor Albaştri de un pârâu cu ape repezi. Drumul o să fie lung şi nu lipsit de primejdii, dar toate drumurile sunt.
- O să-i spun Pietrosul atunci, ar trebui să aibă şi un nume dacă tot o să-mi fie singurul tovarăş de drum. Îşi lipi obrazul de gâtul calului şi închise ochii întristat şi pe când i-a deschis era singur, doar cu calul şi cu vântul care răscolea frunzele copacilor. Făt-Frumos cel Norocos încălecă hotărât şi se lăsă purtat de cal înspre nişte munţi despre care nu a auzit niciodată şi înspre ţara unde a fost dusă fata care i-a lasat odată o sărutare pe frunte.

S-au auzit lucruri şi mai nebuneşti de atât pentru că inima omului e îndărătnică, nu se uită la chip, nu ştie să măsoare distanţe, nu pricepe dacă celălalt nu simte la fel, nu ţine cont de piedici, nici de primejdii, îl face să alerge, să se zbuciume, să îşi piardă liniştea şi somnul şi încă şi mai grav, să ofteze adânc.

joi, 21 august 2008

The Libertine (2004)


Rochester: And yet you do not draw the moral of the incident.
Billy Downs: Which is?
Rochester: That any experiment of interest in life will be carried out at your own expense. Mark it well.


Rochester: I am come to train you... in your acting.
Elizabeth Barry: So you said when we first met, but your reputation being what it is, I thought you meant something different.
Rochester: I have, I hope, many reputations.


Rochester: I don't mean to upset people, but I must speak my mind. For what's in my mind is far more interesting than what's outside my mind.
Alcock: Makes you impossible to live with, though. You see?
Rochester: Did I once praise you for your blunt manner?
Alcock: It was your reason for employing me.
Rochester: It could as easy be your grounds for dismissal.


Rochester: I wish to be moved. I cannot feel in life. I must have others do it for me in theater.


Rochester: But life is not a succession of urgent "nows". It's a listless trickle of "why should I's".


Rochester: Did you miss me?
Jane: I missed the money.
Rochester: Good. I don't like a whore with sentiment.


Rochester: If god wants men to have faith, why does he not make us more disposed to believe?
Priest: Most men are so disposed.
Rochester: But not me.


Elizabeth Barry: You could buy my slit for a pound a night, sir. I would not mind that. But I think you would not have it, sir. What I think you want is power over me, which I do bridle at.


Rochester: There is spirit in her.
Jane: When a gent sees the spirit, and not the eyes or the tits, then a gent is in trouble.

miercuri, 20 august 2008

Intâlnirea perfectă

 S., fată frumușică, tocmai a ieșit dintr-o relație pe termen lung și își petrece timpul liber încercând să găsească toate avantajele faptului că e singură. Pentru început își dă seama că fie nu a mai ținut legătura cu prietenii ei, fie s-au transformat în prietenii "noștri". Prietenii "noștri" nu mai sunt atât de amuzanți pentru că sunt încă destul de dezorientați și nu s-au hotărât în ce tabără vor să fie. Până se hotărăsc te ascultă și pe tine și pe el și dau dreptate amândurora și niciunuia, preocupați mai mult de cum ar putea să împartă ieșirile în oraș ca să nu vă suprapună.
 
 Pentru că nu își permite să fie foarte selectivă cu noii cunoscuți, profită fără nici un fel de scrupul de atenția venită din partea reprezentanților sexului opus. Un mod plăcut de a petrece câteva ore și ocazia să cunoască alte grupuri de oameni e exact ce are nevoie. S. stă de vorbă uneori cu un coleg prins în timp undeva în anii 90, fiind din cauza asta unul dintre ultimii oameni care mai poartă părul pieptănat cu cărare pe mijloc și ochelari de vedere cu rame rotunde.
 
 Omul nostru și-a făcut curaj și a invitat-o la masă la el acasă. Nu mai întâlnise o ocazie la fel de bună de mai bine de doi ani. Reacția ei instinctivă a fost să refuze dar nu a făcut-o pentru că nu avea nici o poftă de încă o masă în fața televizorului singură și îi plăceau discuțiile despre istoria religiilor.
 
 Seară a început foarte bine, băiatul s-a documentat serios cu câteva filme specializate și a optat pentru lumina difuză oferită de instalația rămasă de la crăciun și lumânări cumpărate în pachet promoțional de o sută. A aprins destule că avea de unde. Au servit pește, direct din conservă, pentru că merge minunat cu ceapa și au ascultat Scorpions.
 
 Ca să facă conversație l-a întrebat ce parfum poartă și a aflat că mirosul de arab se datora unei esențe comercializate prima dată prin 1977. A avertizat-o că nu o să își poată da seama cum se numește chiar dacă o să vadă recipientul pentru că l-a achiziționat foarte avantajos într-o sticlă reîncărcabilă, care e mai scumpă decât parfumul.
 
 Pentru divertisment a fost propus un dans la sentiment, de la care S. a încercat să se eschiveze dar s-a izbit de o determinare cât se poate de bărbătească și a fost nevoită să stabilească individual fiecare din aromele de flori și mirodenii și fructe. După un minut considerabil mai lung decât cele obișnuite fata a găsit o idee salvatoare și a întrebat unde e toaleta. A încercat să profite de pauză și de lumina mai puțin tremurândă de la baie ca să găsească un motiv destul de bun ca să scurteze civilizat seara. Gândurile i-au fost întrerupte de zgomote dinspre dormitor. Cea mai plauzibilă supoziție a fost că se făcea o repoziționare a mobilei în scopuri pe care nu avea curaj să le identifice.
 
 ***
 
 Nu s-a întâmplat nimic mai traumatizant decât dansul pe "Still Loving You" dar S. nu o să se mai întâlnească cu alți cunoscuți decât în grupuri mari sau în locuri publice. Nu doar pentru binele ei.

vineri, 15 august 2008

Galway Bay

Am plecat de la birou cu gandul sa cumpar ceva de rontait de la primul magazin si sa ma las absorbita de o carte pana cand o sa mi se faca somn. Lenea s-a dizolvat treptat in aerul placut de afara si pasii m-au purtat un pic mai departe. Mi-am dat seama ca aparatul de fotografiat poate sa vada foarte putine.






Micutii astia erau destul de rusinosi. Nu vroiau nicicum sa stea pentru o poza.






Cea mai fotografiata zona din Galway.





I'd go sailin'








Incalzirea.



Fly high!



Palm on fire.



Cer cu greutate.




Dream house

Aici te simti ca un urias, casele sunt mici si cerul pare mult mai mare decat in alte locuri. Printr-o minune reusesti sa intri fara sa te lovesti cu capul de tavan. Aceeasi casa de papusi se dilata sau poate tu te faci mai mic printr-o vraja.



joi, 14 august 2008

Prognoza meteo

- I think I saw a little bit of sun this morning!
- Did you take a picture?
- By the time I got my camera it was gone.
- Well, next year then...

miercuri, 13 august 2008

Anaphora

"Never shall I forget that night, the first night in camp, which has turned my life into one long night, seven times cursed and seven times sealed. Never shall I forget that smoke. Never shall I forget the little faces of the children, whose bodies I saw turned into wreaths of smoke beneath a silent blue sky. Never shall I forget those flames which consumed my faith forever. Never shall I forget that nocturnal silence which deprived me, for all eternity, of the desire to live. Never shall I forget those moments which murdered my God and my soul and turned my dreams to dust. Never shall I forget these things, even if I am condemned to live as long as God Himself. Never."

Night, Ellie Wiesel

Primul Guinness

Am fost cu colegii intr-un pub, Westwood, pentru ca plecau cei din Grecia "due to extreme weather conditions". Era exact ca la Eurovision, exceptand faptul ca in afara de Malta, Grecia, Austria, Portugalia, Bulgaria, Romania, Irlanda, Spania am avut si un reprezentant din Iran. Nu am cantat prea mult, cel putin din cate tin eu minte.




Cu capul in nori

Dimineata soarele ii coloreaza plin de pofta de viata cu putin rosu.




Coborarea inspre Praga a fost foarte neplacuta. As fi renuntat la urechi daca nu imi plesnea si capul.


Laptele da in foc.



Ne-am luat la intrecere cu o barca inainte de Dublin.



Am ajuns primii.

Galway, Ireland

Deocamdata imi evaluez impresiile prin comparatie. Ma simt exact ca acasa, in Bucuresti. Pot sa imi imaginez ca pe drumul inspre Piata Victoriei cu metroul as putea face exact aceleasi poze.






De pe geamul din birou, la DERI.


sâmbătă, 9 august 2008

Le surréalisme, Yvonne Duplessis (1950)

"Humour is not only the hallmark of those who do not allow themselves to be blinded by reality. It also has a more profound aspect, to the extent that it expresses the self's will to liberate itself from reality and to become immune to its attacks. The shocks of the external world can even give rise to pleasure. André Breton quotes Freud's example, in which a condemned man calls out on his way to the gallows one Monday: 'The week is beginning well!' Thanks to the way humour spares us 'the test that pain forces on us', it has a 'higher value', and 'we see it as especially effective for liberating and elevating ourselves'."

vineri, 8 august 2008

08.08.08

Ultima zi de muncă am început-o năucită de o noapte agitată de nesomn. E mai greu să laşi lucrurile în ordine decât am crezut dar e mai bine decât să te transformi într-o stâlp de sare pentru că te uiţi înapoi.

În război şi în dragoste nu există reguli decât cele pe care le născoceşti tu, sau pe care le moşteneşti, sau pe care le auzi de la alţii, sau pe care le vezi în filme, sau pe care le preiei de la prieteni, sau pe care le visezi noaptea, sau pe care le citeşti în cărţi. Trebuie să dau dispărută o fată cu geacă neagră de piele, şapcă de stofă şi blugi strâmţi.

Prevăd un viitor strălucit pentru băieţii de la Byron. Dacă nu se despart. Sau dacă nu rămân fără inspiraţie. Sau dacă nu ne plictisim de rock alternativ.

Să fim recunoscători că Lex are fotografia printre pasiuni.

Again and again and again and again and again and again and again.


marți, 5 august 2008

AMR

Jorjet, pe picior de plecare, îşi face curaj să facă bagajele. Trebuie să reuşească performanţa nemaiauzită să nu depăşească douăzeci de kilograme când nu a reuşit treaba asta nici măcar când mergea acasă pentru două zile.


Lucrurile nu ar fi atât de complicate dacă nu ar trebui înghesuiţi cumva şi câţiva prieteni deveniţi indispensabili, şi mult mai multe cărţi rămase necitite, şi puţin soare de Bucureşti, preferabil la apus, când zăboveşte niţel înainte să se ascundă după blocuri, şi un trandafir japonez care mai pregăteşte doi boboci care promit să se ofilească la fel de repede ca primii doi când o să înflorească, că ţi-e şi frică să clipeşti să nu cumva să pierzi minunea o secundă, şi câteva seri de vară numai bune să stai de vorbă pe banca din faţa blocului până după miezul nopţii chiar dacă trebuie să dormi măcar opt ore ca să fii în stare să faci ceva a doua zi la muncă, şi câţiva colegi care ştiu să nu te întrebe nimic când vii cu ochii umflaţi de plâns de la toaletă şi care nu se enervează când preferi să le pui zece întrebări decât să te descurci singură, şi un film la care îţi ţii respiraţia pentru că nu vrei să pierzi senzaţia că te-a atins din greşeală pe mână, şi o rochie de plajă pe care trebuie să o duci la mare chiar dacă în ziua aia eşti un pic mai bătrână, şi zecile de kilometri făcuţi cu maşina pe străzile aproape pustii când toată lumea doarme, vorbind despre iubiri care au fost şi iubiri care ar fi putut să fie şi magazinul Outwear care te salvează de depresie când trebuie să te întorci din nou acasă singură şi nu răspunde nici un prieten la telefon pentru că au şi ei neveste, şi prietene, şi întâlniri, şi trebuie să afle cât au mai pierdut la bursă.


S-au adunat multe şi totuşi are senzaţia că a uitat ceva şi e sigură că o să-şi amintească numai când o să fie prea târziu ca să se întoarcă să le pună între tricouri, blugi, cosmetice, geci de ploaie, umbrele, bocanci impermeabili, aparat de fotografiat şi pulovere groase pentru că o să fie iarnă înainte să revină.

luni, 4 august 2008

Seven Brides for Seven Brothers

Filmul de duminica.

Adam: Love is like the measles. You only get it once, and the older you are, the harder you take it.

Jardin d'Europe

Ana Dubljevic
"This is my body speaking my impermanent only self."