vineri, 8 august 2008

08.08.08

Ultima zi de muncă am început-o năucită de o noapte agitată de nesomn. E mai greu să laşi lucrurile în ordine decât am crezut dar e mai bine decât să te transformi într-o stâlp de sare pentru că te uiţi înapoi.

În război şi în dragoste nu există reguli decât cele pe care le născoceşti tu, sau pe care le moşteneşti, sau pe care le auzi de la alţii, sau pe care le vezi în filme, sau pe care le preiei de la prieteni, sau pe care le visezi noaptea, sau pe care le citeşti în cărţi. Trebuie să dau dispărută o fată cu geacă neagră de piele, şapcă de stofă şi blugi strâmţi.

Prevăd un viitor strălucit pentru băieţii de la Byron. Dacă nu se despart. Sau dacă nu rămân fără inspiraţie. Sau dacă nu ne plictisim de rock alternativ.

Să fim recunoscători că Lex are fotografia printre pasiuni.

Again and again and again and again and again and again and again.


Un comentariu:

ema spunea...

doar nu dai fata disparuta si de aici, nu? :)