duminică, 28 decembrie 2008

Ţărişoara mea


M-am pornit spre casă cu mare greu şi cu emoţii, nu numai din cauza faptului că urma să traversez tot continentul cât pentru că mă gândeam că după cât de minunată îmi aminteam ţara asta o să fiu ca în sânul lui Adam în România şi nu o să mă mai dau dusă între străini orice ar fi. Tot drumul am visat la sarmale, zăpadă, brazi, dealuri, cadouri, soare, prieteni şi familie.


Înainte să aterizez în Bucureşti am remarcat stratul portocaliu de deasupra oraşului, nu sunt expertă dar bănuiesc că s-a format din cauza poluării. După ce am reuşit cu mari eforturi să evit toţi taximetriştii care se ofereau cu mare drag să mă salveze de câteva sute de euro m-am urcat într-unul din taxiurile care aşteptau în zona de plecări. A durat mai mult să ajung până în centru decât a durat să zbor din Praga până în Bucureşti şi asta în preajmă sărbătorilor când toată lumea se înghesuie pe Valea Prahovei.

Cam flămândă după mâncarea de pe avion am avut norocul să găsesc câteva sarmale uitate în frigider, zacuscă, struguri şi castane. Nu mai ştiu exact în ce ordine şi nici nu mai are importanţă. Nu pot să vă povestesc prea multe despre călătoria cu trenul până în Alba Iulia pentru că nu am deschis ochii decât ca să mă întorc pe altă parte când îmi amorţea piciorul şi ca să mă asigur că nu îmi curge salivă din gură.

Zăpadă încă nu s-a pus, dar au căzut câţiva fulgi, brad natural nu am mai găsit pentru că ai mei m-au aşteptat să vin ca să îl alegem împreună. Cei artificiali nu arată chiar aşa de monstruos cum am crezut până acum. Dealurile de acasă îmi sunt tot aşa de dragi dar cred că niciodată nu o să mi se mai pară foarte verzi. Când scriu trag câte un ochi la brăţara primită cadou, s-ar potrivi mai bine la o rochie de seară dar nu o să port una în viitorul apropiat aşa că o să o ţin pe mână şi când dorm câteva săptămâni. Trebuie să îmi fac şi o poză cu bărbia sprijinită în mână întâmplător şi cu privirea pierdută.

Am văzut şi soare dar îngheţ de frig cu tot cu palton şi n-aş mai ieşi din casă deloc, n-aş mai vorbi nimic, aş sta numai să mă uit la ai mei şi la prieteni, să-i ascult ce au mai făcut şi ce vor să mai facă la anul şi m-aş pişca din când în când să mă asigur că nu-i doar vis.

Anul nou cu bucurii
Sănătate, măi copii!
Când o fi criza mai mare,
Masa plină de sarmale!

***

Mai este cineva care crede că îmi irosesc talentele cu povestea aia? Dacă vă adunaţi mai mulţi nu renunţ la ea definitiv dar poate introduc de la anul nişte căpcăuni cu carne între dinţi care nu se mai bucură de basme şi fură visele la copii.

vineri, 19 decembrie 2008

My name is red, Orhan Pamuk


"Painting in the new style demands such talent that if you depicted one of the trees in this forest, a man who looked upon that painting could come here, and if he so desired, correctly select that tree from among others.
I thank Allah that I, the humble tree before you have not been drawn with such intent. And not because I fear that if I'd been thus depicted all the dogs in Istanbul would assume I was real tree and piss on me: I don't want to be a tree, I want to be it's meaning."

"Painting is the silence of thought and the music of sight."

"- Do you let Shekure know how much I love her? he asked excitedly and foolishly.
- Don't you tell her so in your letters?
- Tell me how I might convince her and her father? How might I persuade them?
- By being a good person, I said and walked through the door.
- At this age, it's too late... he said with sincere anguish.
-You've begun to earn a lot of money, Custom Officer Hassan. This makes one a good person... I said and fled."

"Isn't love making the best antidote for love?"

"I was Esther, a woman who went in and out of thousands of homes and was acquainted with hundred of widows; I knew that women who lost their husbands early where spellbound either by defeat and misery or anger and rebellion."

"Seeing a woman's bare face, speaking to her, and witnessing her humanity opens the way to both pangs of lust and deep spiritual pain in us men, and thus the best of all alternative is not to lay eyes on women, especially pretty women, without first being lawfully wed, as our noble faith dictates. The sole remedy for carnal desires is to seek out the friendship of beautiful boys, a satisfactory surrogate for females, and in due time, this, too, becomes a habit. In the cities of the European Franks, women roam about exposing not only their faces, but also their brightly shining hair (after their necks, their most attractive feature), their arms, their beautiful throats, and even, if what I've heard is true, a portion of their gorgeous legs; as a result, men of those cities walk about with great difficulty, embarrassed and in extreme pain, because, you see, their front sides are always erect and this fact naturally leads to the paralysis of the entire society. Undoubtedly, this is why each day the Frank infidel surrenders another fortress to us Ottomans."

miercuri, 17 decembrie 2008

Killarney


Am impresia că vocabularul meu de inginer oricum limitat este pus în mare dificultate. Am fost pentru un sfârşit de săptămână în sudul Irlandei, la Killarney şi pe peninsula Dingle. În mod normal aş fi rezolvat problema cu câteva poze, dar din nefericire lumina nu a fost tocmai cea mai potrivită pentru camera mea deşi am avut cerul surprinzător de senin pentru luna decembrie. Am văzut mai mult soare luna asta decât am văzut în august.

Partea cea mai frumoasă la faptul că şansele să prinzi vreme bună sunt foarte reduse e că ai parte de o vizită exclusivă în nişte locuri unde în timpul sezonului turistic te-ai înghesui cu mulţi alţii. Mi-au plăcut pietrele roase, crăpate şi bătrâne, mi-a plăcut plimbarea în aerul rece prin valea umbrită înspre culmile unde se vedea soarele şi se presimţea căldura, mi-a plăcut galbenul ierbii, mi-a plăcut cum sare o piatră ca o broască pe lac.

Ai crede că nu e nimic spectaculos dar toate astea ţi se par mult mai fermecătoare când îţi petreci majoritatea timpului cu nasul în monitor sau în cărţi.

Şi să nu uit pensiunea unde am dormit. Veche ca o casă de bunici şi la fel de primitoare, cu o verandă de sticlă unde am mâncat şunculiţă prăjită cu ochiuri şi ne-am uitat prin geamurile aburite la căprioarele care îşi făceau relaxate plimbarea de dimineaţă.

Poza este făcută de Cipri, în Gap of Dunloe. Eu sunt cea care poartă voinică rucsacul.

luni, 15 decembrie 2008

De-ai fi tu salcie

Îmi amintesc foarte vag că la un moment dat am fost la festivalul de la Mamaia. Aveam vreo patru ani şi nu mai ştiu decât nişte scaune de plastic, dar ai mei pot garanta că nu e la mijloc doar imaginaţia mea prea bogată. În fiecare vară mă uităm fascinată la televizor la concurs şi nu sunt foarte sigură câte dintre amintiri sunt legate de experienţa din vara aceea la mare şi câte de ce am văzut după aceea pe ecran.

La cămin unul din jocurile preferate era să ne prefacem că suntem cântăreţe de muzică uşoară. Încă de pe atunci regretam teribil că ai mei nu mi-au pus numele Corina sau Mihaela, fetele cu numele ăsta aveau întotdeauna un argument în plus la alegerea cântăreţei. Dar de ce mi-am amintit eu de vară şi de mare când trebuie să alerg după cadouri şi port fular şi mănuşi?

Ah da, am dat peste melodia asta şi m-a prins subit dorul de casă tocmai când m-am hotărât să mai rămân aici încă un an.

miercuri, 3 decembrie 2008

Game over


Unii îi spun laşitate, alţii egoism, alţii caută motive şi justificări ascunse, alţii încearcă să înteleagă, să răstălmăcească ultime cuvinte şi scrisori. Rămân câţiva care simt că printre multe alte nenumărate rele acesta era un rău care nu era necesar, care putea fi evitat. Dacă i-am dat un nume şi am găsit un medicament putem spune că vorbim despre o boală? Dacă treci prin asta, supravieţuieşti şi îţi doreşti în continuare acelaşi lucru putem spune că e decizie lucidă?


Mult prea plini de noi ramanem cu impresia ca poate ar fi fost ceva de facut.

Am oscilat între a scrie postul ăsta şi a scrie în continuare la poveste. Pentru că povestea o pot controla şi pentru că nu pot controla realitatea nici măcar cu o rugăciune.

Later edit:

"
Just like the tiptoe moth
They dance before the flame
They've burned their hearts so much
That death is just a game
And if love calls again
So foolishly they run
They run without a sound
The desperate ones
I know the road they're on
I've walked their crooked mile
A hundred times or more
I drank their cup of bile"

marți, 2 decembrie 2008

Astrud Astronette, De Phazz


Seven years and twenty days
Since my spaceship skipped its course
Floating in oblivion
Without objective, without source
Memories dwindle, colours fade
Suspended in the eternal light
Shrivelling muscles, shrinking bones
Moving at the speed of fright

It's not seven years, it's only two.

joi, 27 noiembrie 2008

Boy With a Coin, Iron and Wine


Sunt de-a dreptul vrăjită de videoclipul ăsta. L-am găsit printre recomandările lui George.

A girl with a bird she found in the snow
Then flew up her gown and that’s how she knows
If God made her eyes for crying at birth
Then left the ground to circle the earth

luni, 24 noiembrie 2008

Mănuşi


În ultima vreme mă concentrez pe pastile muzicale pentru că evenimente care nu suferă amânare mă presează să îmi reduc dramatic timpul pierdut în Lejereni. Nici nu mai verific daca mă citeşte cineva din Buzău decât de vreo douăzeci de ori pe zi. Cine şi-ar fi putut imagina că într-un oraş atât de mic o să ajung vreodată să am nevoie de o listă cu lucruri care trebuie rezolvate şi o să merg dimineaţa la muncă cu palpitaţii pentru că ziua are atât de puţine ore.

Dar să explicăm titlul repede că nu avem timp de introduceri atât de lungi. Nu are legatură cu faptul că ne bate iarna la uşă şi că a doua vizită pe Aran Islands, de data asta in compania selectă a unei domnişoare de acasă, ne-a facut să găsim unul dintre motivele pentru care au vreo 7000 de metri de garduri de piatră pe insulă. Animalele, capre, oi şi vaci, sunt lăsăte afară şi în timpul iernii şi le pot folosi ca să se adăpostească de vreme rea.

Eu eram convinsă că un adăpost ar trebui să îţi pună un acoperiş deasupra capului, dar aici bate atât de tare vântul încât ploaia şi grindina cad aproape la orizontală şi un zid face o treabă la fel de bună. După ce am coborât din feribot ne-am bucurat primele cinci secunde că vedeam soare după care am înfruntat o rafală de apă cu gheaţă care ne-a udat pana la piele în următoarele cinci secunde. Ne-am refugiat în primul microbuz şi ne-am încălzit un pic până la prima oprire de lângă fort, unde ne-am transferat lângă o cană de ceai şi un foc anemic din şemineu.

A trebuit să fac ceva muncă de lămurire ca să pornim la plimbarea de un sfert de oră care a urmat. Se pare că recesiunea îşi face simţită prezenţa mai mult pe la extremităţile îndepărtate pentru că pe insulă se închid crăşmele şi oamenii îşi economisesc banii de băutură din luna noiembrie pentru cadourile şi masa de Crăciun.

***

Mie mi-au ţinut de cald o pereche de mănuşi pe care le-am găsit pe autocarul care ne-a adus acasă din Dublin sâmbătă seara. Sunt maro, de piele, le-a purtat o fată sau o doamnă cu degete lungi. Dacă le recunoaşte cineva care a mers la aeroport promit să le returnez şi sper că fostul proprietar a plecat într-o ţară mai călduroasă unde nu îi este prea frig.

miercuri, 19 noiembrie 2008

Somewhere not here, Alpha


A inceput sa imi creasca respectul pentru muzica electronica.

You were safe and warm
I was in your hands
We were moved in time
To another space.

Somewhere, not here
Somewhere, not here
So, little time
So, little time.

marți, 18 noiembrie 2008

Gloomy Sunday


"Sunday is gloomy,
My hours are slumberless
Dearest the shadows
I live with are numberless
Little white flowers
Will never awaken you
Not where the black coaches
Sorrow has taken you
Angels have no thoughts
Of ever returning you
Wouldnt they be angry
If I thought of joining you? "

B. o sa gaseasca intotdeauna cuvantul sau cantecul potrivit. Eu ma simt la fel de neputincioasa ca un canar mut.

luni, 17 noiembrie 2008

La cernut


Am aflat perplexă că după un număr considerabil de ani de existenţă poţi concluziona că nu amorurile şi beatitudinea sunt importante. Munceşti, dai viaţă, te zbaţi, te trezeşti la 5, îţi vezi casa numai pe întuneric, te îndârjeşti să-ţi porţi copiii prin şcoli şi să ai ce să le laşi, să vadă verişorii, şi unchii, şi mătuşile, şi cumnatele, şi vecinii că ai lăsăt ceva în urmă. Când te opreşti să-ţi numeri firele negre între cele albe în oglindă ştii că din toată goana asta dupa vânt ai alege doar credinţa. Eşti convins că ai găsit motive să alergi nu în puţinele momente de fericire ci în multele clipe de exasperare când te-ai uitat în sus şi ai fost sigur că cineva se uită în jos la tine.

joi, 13 noiembrie 2008

Confianzas, Gotan Project


Continuăm cu obsesia pentru tango pentru că am un motiv să mă bucur în fiecare luni şi în fiecare joi . Chiar şi în zilele de 13, când întreg pământul musteşte de apă. O fată cu ochi negri se trezeşte în mijlocul nopţii si pictează. O floare, un pliu de haină, un medalion, o încheietură delicată, o mişcare de dans, un gât lung, o pălărie. Întotdeauna fete. Întotdeauna subţiri şi frumoase. Ar mai fi la fel de plăcut dacă ai putea plăti cu ele pâinea şi chiria? Te-ai mai gândi la mici fragmente de frumuseţe dacă ar trebui să le surprinzi în fiecare zi de la 9 la 5?

se sienta a la mesa y escribe
«con este poema no tomarás el poder» dice
«con estos versos no harás la Revolución» dice
«ni con miles de versos harás la Revolución» dice

y más: esos versos no han de servirle para
que peones maestros hacheros vivan mejor
coman mejor o él mismo coma viva mejor
ni para enamorar a una le servirán

no ganará plata con ellos
no entrará al cine gratis con ellos
no le darán ropa por ellos
no conseguirá tabaco o vino por ellos

ni papagayos ni bufandas ni barcos
ni toros ni paraguas conseguirá por ellos
si por ellos fuera la lluvia lo mojará
no alcanzará perdón o gracia por ellos

«con este poema no tomarás el poder» dice
«con estos versos no harás la Revolución» dice
«ni con miles de versos harás la Revolución» dice
se sienta a la mesa y escribe

miercuri, 12 noiembrie 2008

Island blues, Koop


Trupa selecteaza mici bucati deja inregistrate de sunete pe care le combina, ca si cum ai face o haina noua din zeci de petice cusute laolalta. Obtin ceva nou care totusi miroase a vechi.

Ca mostra va dau un blues de pe insula. Cred ca azi o sa merg pana la ocean.

marți, 11 noiembrie 2008

Bullets, Tunng


So sweet to lose a friend
You leave the church and taste
The air in your lungs
Old lies and fireflies
Carve angels on your eyes
And all is undone
You whisper prayers into the dark
Up to a god in whom you've never believed
You always do
You split the secret up six ways
But it won't make it any easier to see
And now we don't remember

Imi place ce muzica asculta domnul Teodorescu.

vineri, 7 noiembrie 2008

Tango


Mi-am propus sa pot sa fac ce face duduia asta. Am bifat prima lectie si prima repetitie. Urmeaza sa gasesc o pereche de pantofi de dans, cand am plecat din Bucuresti nu mi-am imaginat ca o sa-mi lipseasca tocmai asta.

sâmbătă, 1 noiembrie 2008

Costume populare


Unul din jocurile care mi-au placut foarte mult cand eram mica folosea niste carti de joc cu costume populare si trebuia sa faci perechi. Cam asa s-ar fi imbracat mama si tata daca am fi ignorat moda in Romania. Tata e mot din Vidra si mama e din Tritenii de sus, de prin dealurile Clujului.



vineri, 31 octombrie 2008

One for my baby


It's quarter to three there's no one in the place but you and me
So set 'em up Joe I've got a little story you ought to know
We're drinking my friend to the end of a grieve episode
Make it one for my baby and one more for the road.



In versiunea lui Frank Sinatra. Si a lui Robbie Williams, pentru ca imi place cand canta blues.

Miros de sărbătoare

Irlandezii celebrează ziua tuturor sfinţilor pe 31 octombrie. Aici această sărbătoare este peste tot la ea acasă, nu doar în mall-uri şi la televizor, aşa că am rămas fără caramele în casă cu cel puţin o săptămâna în urmă. Halouiiinul are multe degete mici nesatule care ies de sub tot felul de măşti şi bucăţi de material şi nu se satură, se agită, chiar dacă încerci să le explici frumos:
"Ţie nu-ţi mai dau, tu ai primit deja de trei ori, sau poate era altcineva care semăna tare bine cu tine. Încercaţi şi alte costume când sunaţi la uşă".

Un lucru e sigur, Halouiinul face bine la siluetă.

Pe străzi miroase ca înainte de Crăciun şi am zis că e o ocazie bună să debordez şi eu de originalitate şi să mă costumez în prinţesă. Din păcate până acum nu am reuşit să sap destul de rapid când am văzut curcubee, de fiecare data uit să îmi iau lopata în rucsacul pentru laptop, aşa că rămâne ca ultimă soluţie să mă ajute zâna cea bună, care cu siguranţă are o treabă mult mai dificilă în Irlanda după ce rochii am văzut în magazin. Eu am pus ochii pe una mooooooov de satin.

Sau aş putea să stau acasă şi să mă uit la un film. E chiar enervant să fii prinţesă. Poţi să te trezeşti că îţi spune că e un prost, dar s-a îndrăgostit de tine prietenul cel mai bun.

Later edit.

Mă bucur că nu am cumpărat o rochie cu salariul meu pe o săptămâna pentru că "fancy dress" nu înseamnă o rochie de seară elegantă ci ţinută achiziţionată din sex shop (asistentă/cameristă/profesoară/poliţistă). M-aş fi simţit şi mai stupid decât m-am simit că am ieşit în hainele obişnuite.

miercuri, 29 octombrie 2008

Moments


Cateodata Ghita ma surprinde cu unele franturi de ganduri care ma fac sa imi para rau ca nu am fost acasa cand a crescut.

"We will never be more alive or more beautiful than just before our time has come. In those few seconds we are all wise loving innocent creatures. Those are the moments when we stop seeing the point in lying to those around and to us. Those are the few precious moments when forces greater than us have done with their struggles. Then we are truly free."

O ciupercuta


Am un nou desktop care ma binedispune de fiecare data cand dau cu ochii de el. Am facut poza pe Achill Island, aproape de un sat ramas pustiu dupa Marea Foamete. Daca vreun cititor are cunostinte extinse despre ciuperci si stie cum se numeste micuta asta asteptam cu mare interes ajutorul.

Later edit.
Nu poate fi Boletus Satanas pentru ca nu are spori ci lamele. Este destul de mica, cele mature au palaria deschisa. Eu as presupune ca e vorba de familia Hygrocybe, cel mai probabil Hygrocybe Punicea sau Hygrocybe Splendidissima. Parca mi-ar placea mai mult sa aiba un nume care se termina cu "issima".

vineri, 24 octombrie 2008

Frumuseţea şi norocul VII

Frumuseţea şi norocul VI

Au călătorit aşa zile în şir, câteodată fără să vadă picior de om de dimineaţa până seara, fără să schimbe nici o vorbă, numai cu gândurile care se învolburau neliniştite înainte, mult mai repede decât îl putea purta Pietrosul. Câteodată avea impresia că o să se îmbolnăvească de nerăbdare.

A durat ceva până când a observat că peisajul începuse să se schimbe. Pădurile dese rămăseseră de mult în urmă şi în locul lor se întindeau acum pietre gri colţuroase, cu câteva fire de iarbă pipernicită ici şi colo. Chiar dacă nu trebuiau să urce foarte mult, înaintau greu pentru că de multe ori trebuiau să facă ocoluri mari ca să evite stâncile mai înalte. Dacă Pietrosul ar fi fost un cal obişnuit şi-ar fi frânt de mult picioarele, dar pietrele se fărâmiţau pe unde călca el.

Înspre seară s-au oprit şi au mâncat o cină mai săracă, calul s-a mulţumit cu câteva fire de iarbă şi Făt-Frumos cu o bucată de pâine rămasă de la o masă mai serioasă. Nu văzuse nici măcar un iepure toată ziua şi oricum nu ar fi găsit lemne ca să-l pregătească sau ca să se încălzească. Poate s-ar mai fi înveselit un pic uitându-se la flăcările jucăuşe.

Şi-a strâns mai aproape haina şi s-a întins gândindu-se la focul aspru şi la patul din ultimul han, care acum îi păreau mult mai primitoare şi la nopţile pe care mai trebuia să le petreacă păzit numai de stele. În faţa ochilor a început să i se desfacă drumul spre casă, într-o seară de vară, la apus. Simţea în oase oboseala drumului şi a lunilor petrecute printre străini, până şi copacii îl întâmpinau cu bucurie, îi ştiau toate juliturile din copilărie şi şi el îi recunoştea.

Încă vreo câţiva paşi şi ar fi putut să vadă casă părintească, gardul de nuiele, merii din grădină, florile mamei, ferestrele prin care altădată vedea ploaia şi prima zăpadă, poate chiar şi pe mama cu gândul la el, dorindu-l mai aproape.

Se trezi cuprins de frig şi cu inima strânsă de dor, sigur că toate pot să mai aştepte, că orice altceva e neimportant şi că trebuie să se întoarcă acasă. Cu mintea încă aiurită de vis se urcă pe cal şi porni înapoi. Stelele prinseră a se învârti nebune şi ultimul gând care îi trecu prin cap fu că iubita lui e pierdută, fără nici o speranţă de scăpare.

joi, 23 octombrie 2008

Cromwell

M-am convins ca istoria este mult prea subiectiva si inexacta ca sa aibe dreptul sa se numeasca o stiinta, e mai degraba literatura. Culegi cateva documente, cateva vase sparte, cateva cronici si te apuci sa construiesti o poveste. Din amintirile mele destul de vagi din generala, Cromwell a fost un mare om, mare barbat. Dupa doua razboaie civile intre fortele parlamentului si cele regaliste, a fost unul dintre cei care a semnat condamnarea la moarte a regelui Charles I, punand astfel bazele republicii.

Pe de alta parte numai numele lui e suficient ca sa ridici tensiunea unui irlandez. Dupa cateva ore de sapaturi am reusit sa ma lamuresc cum de ambele versiuni ale acestei povesti sunt la fel de justificate. Din pacate aceasta este doar o alta poveste in care religia a fost unul din pretextele principale pentru care a curs foarte mult sange. Motivele pecuniare sunt totusi mai probabile pentru ca Irlanda era inca o bucata de pamant la indemana pentru un imperiu puternic in expansiune.

Inca din secolul 17 terenurile erau confiscate si colonisti protestanti erau mutati in mijlocul populatiei majoritar catolice. Cromwell a debarcat in Irlanda foarte suparat pentru ca, fiind si el un puritan putin fanatic, era hotarat sa razbune moartea protestantilor masacrati in timpul rebeliunii. Avea si motive mai serioase pe langa simpatiile religioase, regalistii regrupati aici si sprijiniti de catolicii confederati reprezentau cea mai serioasa amenintare pentru Commonwealth.

Pentru inceput, ca un bun strateg, si-a asigurat porturile Drogheda si Wexford pentru aprovizionarea campaniei. Si-a innecat ostilitatea pentru catolici in sangele catorva mii de oameni, soldati, civili, prizonieri si preoti catolici. Este discutabil daca a intors sau nu capul intentionat la frenezia cu care trupele lui macelareau un oras deja capitulat. Chiar daca au fost doar doua mici scapari, irlandezilor le vine greu sa treaca peste faptul ca dupa campania lui catolicii mai detineau numai opt procente din pamant fata de saizeci la suta cat aveau inainte.

I-a scazut mult popularitatea si pentru ca s-a interzis catolicismul, preotii erau prinsi si executati si vreo doisprezece mii de irlandezi au fost vanduti ca sclavi.


vineri, 17 octombrie 2008

Made in Romania

Azi am compus un mail pentru un irlandez cu chitara ca sa il lamuresc cum e cu muzica romaneasca.

A iesit o lista tare lunga.

Byron
http://www.myspace.com/byronmusicspace
http://www.youtube.com/watch?v=V1SeZB83O2U

Zdub si Zdob
http://www.myspace.com/zdubii

Firma
http://www.youtube.com/watch?v=se8NekxTEBI&feature=related

Kumm
http://www.youtube.com/watch?v=-BPz9SqYxmE

Vama Veche
http://www.youtube.com/watch?v=xcNdgP3Gi_I

Cargo
http://www.youtube.com/watch?v=VciwTJpWmQA&feature=related

Urma
http://www.youtube.com/watch?v=WpYqX5xbFp4

Indian Fall
http://www.myspace.com/indianfallro

Timpuri noi
http://www.youtube.com/watch?v=EqiojZAlNt8

Phoenix
http://www.youtube.com/watch?v=DA1agHT5kUA&feature=related

Hara
http://www.trilulilu.ro/crimo/82d5c2f9486462

Fara zahar
http://www.trilulilu.ro/d_ralucaa/d0983bea291551

Taxi
http://www.trilulilu.ro/eyla/1f44084abc0552

Omul cu sobolani
http://www.trilulilu.ro/RottenKid/a151b951e33b41

Sarmalele reci
http://www.trilulilu.ro/Acelashi/10b349a4eb92f7

Ada Milea
http://www.trilulilu.ro/ella_april2/e8b519a2ca4fa7

Nicu Alifantis
http://www.trilulilu.ro/Luminita2007/95e928659aa58e

Mondial
http://www.trilulilu.ro/gigialnostru/dc7a05ca71d499

Phoenix
http://uk.youtube.com/watch?v=EYqEFinGaJ4

Gheorghe Zamfir
http://www.youtube.com/watch?v=QzyoqDz04v4

Marius Mihalache
http://uk.youtube.com/watch?v=o6CnSJs7sH8

Aria urbana
http://www.myspace.com/ariaurbana

Old romanian music:
Maria Tanase
http://www.trilulilu.ro/Luminita2007/1bcbdb2cd647f0

Cristian Vasile
http://www.trilulilu.ro/Mirela64/e182061dbef402

Zavaidoc
http://www.trilulilu.ro/marycolo/1f78add40c8c9c

Trei parale
http://www.trilulilu.ro/OldMaker/45f2af0ab7d19a

Jazz:
Johnny Raducanu
http://www.youtube.com/watch?v=ybCJlY3CPEI

Maria Raducanu
http://www.youtube.com/watch?v=O-wqgUuSTZQ&feature=related


Si tot am uitat muzica lautareasca.

Later edit. Astept si alte sugestii.

Even later. Au avut contributii majore la alcatuirea listei Brindusa si Medina.

joi, 16 octombrie 2008

The Crane, Noelie McDonnell

"I'm gonna go to Marraqesh,
Free my soul and feed my flesh
Wear a long, flowery dress..."

Dintre toate crasmele in care am mers in Galway, m-as intoarce oricand in The Crane, pentru atmosfera relaxata si pentru oamenii care vin in special ca sa asculte muzica. In unele seri se aduna tineri si batrani cu instrumente si canta impreuna, ca intr-o sezatoare. Unii canta si in alte formatii, altii abia acum incearca sa invete.

Aseara am avut parte de muzica folk si de o prezenta scenica mai mult decat cuceritoare. Meg Hutchinson a deschis destul de timid seara, hotarata sa nu se mai intoarca in State daca lucrurile nu ies bine in doua saptamani. Am ajuns acolo destul de adormita si cu un inceput de durere de cap dar toate au ramas sa ma astepte cuminti la usa de la intrare. Cand am iesit aproape de ora 12 nu le-am mai gasit, probabil le-a luat altcineva. M-am molipsit in schimb cu un zambet in coltul gurii.

duminică, 12 octombrie 2008

Golem, Gustav Meyrink

Înainte de Frankenstein a fost Golem.
 
 Viață, moarte, demență, amnezie, adulter, crime, sinucideri, năluca unui trecut uitat și misticismul Cabalei se împletesc în cartierul evreiesc din Praga la limita dintre vis, realitate și nebunie.
 
 "Și totul se șterse, chiar și dorința mea de a plonja în trecut.
 Nu mai rămăsese decât un singur lucru pe care îl dobândisem din asta, realizarea că secvența de evenimente din viața cuiva este o fundătură, indiferent cât de larg și de neted i-ar putea apărea. Cărările înguste, ascunse, sunt cele care conduc spre piatra pierdută; ceea ce conține soluția ultimelor mistere nu e cicatricea urâtă pe care asprimea vieții o lasă în urmă, ci scrisul delicat, aproape invizibil care e gravat pe trupul nostru."
 
 "Te rog, te implor din tot sufletul să uiți - cel puțin atât timp cât suntem aici - împrejurarea în care m-ai văzut ultima oară când ne-am întâlnit, continuă ea febril. Nu știu ce părere ai despre astfel de situații...
 Tot ce mi-a trecut prin minte să-i spun a fost: Sunt un om bătrân, dar niciodată în viața mea n-am fost atât de arogant încât să fiu pus în situația de a-i judeca pe semenii mei."
 
 "Mi s-au încleștat maxilarele, fiind nevoit să-mi adun întreaga forță de care eram în stare pentru a stăvili durerea rebelă din adâncul pieptului, care amenința să mă desființeze.
 Mi-am dat seamă că mâna care descuiase ușa amintirilor mele înfăptuise un act de compasiune. Acea scurtă licărire din trecut își gravase mesajul în mintea mea: ani de zile o iubire care fusese prea puternică pentru inima mea îmi măcinase mintea, până când demența își răspândise balsamul uitării peste spiritul meu sfârtecat."

vineri, 10 octombrie 2008

Three Stories and a Reflection, Patrick Suskind

"The old sickness has me in its grip again: amnesia litteris, the total loss of literary memory. I am overcome by a wave of resignation at the vanity of all striving for knowledge, all striving of any kind. Why read at all? Why read this book a second time, since I know that very soon not even a shadow of a recollection will remain of it? Why do anything at all, when all things fall apart? Why live, when one must die? And I clap the lovely book shut, stand up, and slink back, vanquished, demolished, to place it again among the mass of anonymous and forgotten volumes lined up on the shelf.

...

But perhaps - I think, to console myself - perhaps reading (like life) is not a matter of being shunted on to some track or abruptly of it. Maybe reading is an act by which consciousness is changed in such an imperceptible manner that the reader is not even aware of it."

duminică, 5 octombrie 2008

Oameni

Unii oameni imi plac din prima, fara nici un efort, ma fac sa ma simt bine in preajma lor, sa nu ma intreb ce ar trebui sa spun, sa nu mi se para ciudat ca tac. Pentru unii oameni pot sa ma trezesc la patru dimineata chiar daca nu am dormit decat doua ore, doar de dragul unei conversatii cu soseaua goala in fata. Unor oameni pot sa le spun lucruri cu care ma impac greu si singura, unii oameni imi dau impresia ca nu ma judeca orice as spune, ca inteleg lucruri pe care nu le inteleg nici eu.

Unii oameni imi dau energie si pofta de viata, fac din mine un om mai bun.

Unii oameni ma fac sa cred ca nu ar putea face nimic care sa nu se ridice la nivelul imaginii pe care o am despre ei.

La unii oameni mi-e drag si numai sa ma uit.

Nu am gasit prea multi.

joi, 2 octombrie 2008

miercuri, 1 octombrie 2008

Cliffs Of Moher


Inainte sa vin in Irlanda m-am documentat serios avand ca principala sursa albumul unei colege de aici facut la Cliffs of Moher. Stancile aratau atat de diferit de tot ce vazusem pana atunci incat m-am convins ca trebuie sa le vad cu ochii mei. Pozele au fost foarte utile si pentru ca am putut sa imi fac o impresie despre oamenii cu care urma sa lucrez, sa mananc pranzul din cutii de plastic si sa impart o casa.

E drept ca dupa ce am ajuns in Irlanda am aflat ca doi dintre ei erau verisorii veniti in vizita din Romania si ca mare parte din ceilalti urmau sa se intoarca in patria muma, topiti de dorul de tara si descumpaniti de lipsa de soare ca plantele care cresc fara lumina. Nu a fost prima data cand socotelile de acasa nu s-au potrivit cu cele din targ asa ca nu am facut o mare tragedie din asta si mi-am dorit in continuare fierbinte sa calc si eu cu piciorul locurile alea atat de spectaculoase.

Cateodata Cosmosul face un mic efort si imi indeplineste dorintele, dar numai cand e in toane bune. Saptamana trecuta am ajuns si eu acolo, inceputul zilei a fost foarte promitator, vremea era foarte frumoasa (nu numai dupa standardele irlandeze) si drumul cu masina pe marginea coastei a fost unul din momentele in care te gandesti ca trebuie sa aiba asa ceva si in rai. Drum ingust cu marginea din zid de piatra, tufe de clopotei, iarba verde, casute albe, vacute la pascut, si mai sus dealuri golase de piatra gri. Da, Irlanda arata aproape la fel peste tot.

La Cliffs of Moher am vazut mai putine lucruri decat am vazut in pozele de pe internet si in calendarele si vederile din magazinele pentru turisti. Cred ca au stricat un pic peisajul sutele de oameni veniti acolo pentru acealeasi scopuri ca si mine. Am ramas totusi cu o plimbare la un metru de marginea stancilor, la care nu s-au incumetat prea multi pana la capat.

In zilele cu vant mai puternic risti sa fii impins de pe carare, dar pericolul si mai mare vine din faptul ca valurile iti soptesc perfide ca te prind daca te arunci. Cliffs of Insanity pare intr-adevar un nume mai potrivit pentru ele, mai ales ca au un loc asigurat pe lista cu cele mai preferate locatii pentru sinucideri.

Am fost mult mai impresionata de Insulele Aran pentru ca in dimineata aceea am iesit din casa pregatita numai pentru o plimbare in oras, nu pentru un drum cu feribotul.

***

Un mesaj urmeaza sa fie trimis in spatiu datorita voturilor primite folosind mass-ul. Eu presupun ca raspunsul Cosmosului o sa fie: "Ce ar fi sa te ocupi de ceva serios?".

"I wish one day I will know the answers of the deepest questions regarding our existence in the misterious Cosmos and Universe we all live in... What are we, who are we, who do we belong to, why are we here? What do we all participate in? What is really happening? Do you know that already?"

vineri, 26 septembrie 2008

O vara la tara, J.L. Carr

Am citit romanul dintr-o rasuflare. Mai mult decat fermecatoare, cartea iti da impresia ca asculti o poveste de dragoste din tinerete spusa de un batran pe o banca din parc. "O vara la tara" este o carte despre diferite forme ale trecutului, cel mai indepartat ghicit printre nuantele unei picturi ce se restaureaza, cel mai apropiat sugerat prin cosmaruri cu orori din razboi. Actiunea pare difuza, lipsita de importanta in comparatie cu nostalgia dulce amara care razbate printre randuri.

Prezentul cartii se transforma din cand in cand in trecut ca sa nu uiti ca vara la tara nu e mai mult decat o amintire.

"... Nu cred ca multi dintre noi isi fac griji in privinta faptului ca vor imbatrani.
- Si nici nu se gandesc la moarte? a zis el. Cine a facut bine va fi rasplatit, cine a facut rau va fi pedepsit?
- Ei, haide, termina, am spus iritat. Am venit pe lume si o sa plecam din ea. E destul pentru mine. Vremea care ni s-a dat este limitata, iar eu iau lucrurile asa cum se astern de la sine."

"- Atunci ce ziceti de iadul de pe pamant?
I-am spus ca l-am vazut si ca l-am trait ici si colo, si ca, slava Domnului exista mereu o cale de scapare. Apoi, nici unul dintre noi nu a scos nici un cuvant un timp indelungat si m-am gandit ca ar fi de spus cate ceva despre anotimpurile petrecute in iad; atunci cand scapam de starea de disperare, viata ni se pare mai stralucitoare decat ne amintim. Ne parasim tovarasii care au plecat pe taramul mortii. In timpul zilei, reusim sa-i uitam. Noaptea, in intuneric, pentru un timp se mai intorc, dar noi nu vrem sa mai stim nimic din ce e al lor; ceea ce le apartine lor este o alta lume - iadul, daca vrei sa-l numesti asa. "

miercuri, 24 septembrie 2008

Cel mai cel

 Zilele trecute, unul din cetățenii de onoare ai Lejereniului a lansat o întrebare puțin caustică, plecat fiind și el de ceva vreme de pe plaiurile natale: care e mai Lejereni, Galway sau București. Ne simțim obligați să îi dăm un răspuns, deși orice comparație între cele două orașe nu ar face dreptate niciunuia. Bucureștiul în comparație cu Galway-ul e prăfuit, asaltat de cearceafuri publicitare, corupt, lipsit de preocupări serioase pentru mediu, agresiv, obișnuit să dea din coate, să calce în picioare, cu copii zdrențăroși care așteaptă să primească un ban sau să îl fure, cu blocuri și betoane care reușesc să facă cerul mai mic și vegetația mai puțină și cu vestigii de nobilitate roase ca de lepră și lăsate în paragină.
 
 Galway-ul în comparație cu Bucureștiul e surprinzător de lipsit de imaginație, cu case joase, clonate, cu câțiva pseudo-artiști care amuză turiștii cu picturi, sculpturi în nisip și recitaluri improvizate, cu nelipsite magazine de suveniruri cu căni, tricouri, brelocuri și magneți de frigider, cu puburi pe jumătate pline de străinii care vor să surprindă culoarea locală și să bea guiness.
 
 Părțile bune nu le găsești prin comparație, trebuie să le dai timp să se descopere, complexitatea și farmecul Bucureștiului pălește în față cerului nesfârșit de aici, în față verdelui viu al ierbii tunse scurt și udate până la refuz, în fața aerului curat care vine dinspre ocean, dar într-o zi proastă Galway-ul este doar un oraș mic cu ploaie descuranjanta.
 
  Cel mai Lejereni dintre București și Galway este Lejereniul, dar Lejereniul nu e bun decât pentru o pauză de cafea.

duminică, 21 septembrie 2008

South Park

Cartman: Mom, kitty is being a dildo!
Cartman's mom: I know a certain kitty-kitty who's sleeping with mommy tonight.

marți, 16 septembrie 2008

Insulele Aran

"The Aran Islands lie off Western Ireland. All three are small wastes of rock without trees, without soil. In winter storms they are almost smothered by the sea which because of the peculiar shelving of the coast line piles up into one of the most gigantic seas in the world.

In this desperate environment the Man of Aran, because his independence is the most precious privilege he can win from life, fights for his existence bare though it may be.

It is a fight from which he will have no respite until the end of his indomitable days or until he meets his master the sea."

Descrierea lui Flaherty din 1934 mai este doar parţial adevărată chiar dacă ai impresia că nu s-au schimbat prea multe din perioada în care s-au construit forturile din piatră gri. Sursele de hrană nu mai sunt limitate doar la cartofii plantaţi cu multă trudă în nisip şi iarbă de mare în lipsa solului şi la pestele smuls mării, pentru că s-a deschis un magazin Spar. Oamenii încă se luptă ca să adune puţin sol in jurul caselor înălţate direct pe piatră dar nu pentru hrană ci pentru câteva plante decorative. Nu se dau aprobări de construcţie decât dacă poti demonstra că lucrezi pe insulă şi e unul din puţinele locuri în care încă se mai vorbeşte irlandeza şi pe stradă.

Copacii nu rezistă foarte mult, la primul semn de uscăciune mor pentru că rădăcinile nu întâlnesc altceva decat piatră seacă. Unul din satele mai mici are 12 case si 7 persoane, dar sunt şi excentrici care au ales să se mute aici din alte părti mai însorite, fascinaţi de mare şi de relieful aspru. Insula e brăzdată de garduri înălţate pe măsură ce s-a curăţat terenul de pietrele care de-a lungul timpului au fost folosite şi pentru case, şi pentru unelte, şi pentru biserici, şi pentru lespezi de morminte.

În cimitirul cu cruci vechi şi noi unii au preferat să aibă deasupra, în locul pietrişului gri, nisip plin de scoici sau cioburi de guiness. Irlandezii nu se sfiesc să îşi exerseze simţul umorului şi în faţa doamnei cu coasă, încă nu s-a raportat dacă zâmbeşte.

Una din ocupaţiile de bază, în afară de tricotarea şi vânzarea de pulovere, este plimbarea turiştilor cu microbuze. Noi am preferat să ne facem cumpărăturile de la supermarket prima dată şi am ignorat toţi soferii cu hărţi cu traseul care ne invitau la turul insulei. Când ne-am întors mai rămăsese doar un domn destul de în vârstă care probabil nu a inspirat destulă încredere deşi traficul nu este foarte nebun pe insulă. A avut grijă să ne arate şi biserica lui, the American Bar, şi să ne spună că singura bancă e deschisă doar două zile pe săptămană.

Celebration Of The Lizard, The Doors

"Once I had, a little game
I liked to crawl, back in my brain
I think you know, the game I mean
I mean the game, called 'go insane'

You should try, this little game
Just close your eyes, forget your name
Forget the world, forget the people
And we'll erect, a different steeple"

duminică, 14 septembrie 2008

À une passante, Charles Baudelaire

De la ultimul îndrăgostit compulsiv şi incurabil.

"La rue assourdissante autour de moi hurlait.
Longue, mince, en grand deuil, douleur majestueuse,
Une femme passa, d'une main fastueuse
Soulevant, balançant le feston et l'ourlet;

Agile et noble, avec sa jambe de statue.
Moi, je buvais, crispé comme un extravagant,
Dans son oeil, ciel livide où germe l'ouragan,
La douceur qui fascine et le plaisir qui tue.

Un éclair... puis la nuit! — Fugitive beauté
Dont le regard m'a fait soudainement renaître,
Ne te verrai-je plus que dans l'éternité?

Ailleurs, bien loin d'ici! trop tard! jamais peut-être!
Car j'ignore où tu fuis, tu ne sais où je vais,
Ô toi que j'eusse aimée, ô toi qui le savais!"

Mortii cu mortii si vii cu vii

vineri, 12 septembrie 2008

Placeri vinovate



Today I tried a Galway Hooker. I'm not talking about the sailing boat.
(Poza am luat-o cu ajutorul domnului Google).

Trandafir japonez II

Se pare că se descurcă foarte bine şi fără mine, l-am lăsat pe mâini de încredere. Daca oamenii o să se hotarască să se lase de programare şi să deschidă o firmă care să aibă ca principală activitate îngrijirea florilor de apartament în perioada în care sunteti plecaţi o să vă dau şi vouă numărul de telefon şi adresa.

Floarea cu mai puţin de doua luni în urmă.


miercuri, 10 septembrie 2008

luni, 8 septembrie 2008

A little princess



Am descoperit cel mai gratios mod de a manca o turta dulce, cu tot cu nisipul de sub unghii. Am avut un pic de emotii cand am imortalizat momentul pentru ca am ramas putin traumatizata dupa ultima experienta cand am prins niste pusti cu spatele intr-o poza de pe plaja. Tatal m-a avertizat foarte revoltat sa nu mai fac niciodata poze copiilor lui si m-a pus sa le sterg. M-am simtit ca un criminal care se furiseaza in casa gemenilor jolie-pitt ca sa vanda niste instantanee.


The things I do for you guys!


Chester Beatty Library

Una din opririle cele mai fascinante din Dublin a fost biblioteca Chester Beatty. Am stat cu orele in fata exponantelor si m-am convins ca niciodata nu o sa fie acelasi lucru sa citesti un roman pe calculator si sa ai o carte in mana, sa simti mirosul hartiei. Probabil in acelasi mod au gandit si stramosii nostri cand au auzit prima data de tipar. Au fost convinsi ca nu o sa se poata compara sub nici o forma ce inseamana sa citesti un volum scris si ilustrat de mana in nenumarate ore istovitoare cu o productie ieftina de serie.

Din cate stiu eu nici unul din stramosii mei nu se poate lauda ca ar fi tinut vreodata ceva asemanator in mana, probabil nici nu s-a citit si scris de prea multe generatii.

Am fost atat de impresionata de atentia pentru detaliu, de delicatetea culorilor incat am scapat pe jos lupa pusa la dispozitia vizitatorilor. Din fericire nu s-a spart, nu a cazut pe nici o vitrina si nu s-a declansat nici o alarma.

duminică, 31 august 2008

2046 (2004)



Chow Mo Wan: Take care. Maybe one day you'll escape your past. If you do, look for me.

Tak: I want to know how you feel. I'm scared to hear your answer but, I need to know. Do you like me? Or not. Leave with me.

Chow Mo Wan: Love is all a matter of timing.It's no good meeting the right person too soon or too late. If I'd live in another time or place... my story might have had a very different ending.

Tak: Do you know what people did in the old days when they had secrets they didn't want to share? They'd climb a moutain, find a tree, carve a hole in it, whisper the secret into the hole and cover it up with mud. That way, nobody else would ever learn the secret...

vineri, 29 august 2008

Vagabond

Niciodata nu a inteles oamenii care nu se pot desparti de orasul natal, care se nasc si traiesc impacati fara sa se intrebe niciodata ce se afla dincolo de usa casei, dincolo de gardul gradinii, dincolo de marginea orasului, dincolo de orizont si dincolo de mare. Nu a simtit niciodata mirosul familiar al casei pe care il recunosti dupa ce ai venit din vacanta, care te intampina prima data cand deschizi usa si care iti spune primul bun venit.

Recunosti mirosul la fel cum iti recunosti chipul in oglinda, e al tau si e al celor dragi tie. Se schimba o data cu tine, miroase a lapte acrit pe piele de bebelus, a batran, a curat, a pisica sau a caine, a depresie, a impact intre trupuri sau a cearta. Miroase ca mancarea ta preferata si miroase a somn cu vise. Hoinarul nu stia toate astea pentru ca nu se intorcea in aceeasi casa daca pleca pentru o saptamana. Intotdeaunea vedea orasul exact asa cum era, fara sa isi aminteasca nici un prieten, nici o intalnire, nici un sarut, vedea doar strazile si cladirile si parcurile. Nu recunostea pe nimeni pe strada si nu il saluta nimeni.

Nu a avut niciodata mai multe lucruri decat ar incape intr-o valiza si dulapul nu ii era prea plin de obiecte inutile. Lasa in urma tot ce nu putea duce cu el. Nu isi amintea oamenii pe care i-a cunoscut si nu ii era dor de locurile care au ramas in spate, era mai atras de cei pe care urma sa ii intalneasca si de ce avea sa vada la urmatoarea oprire. Nu iubea pe nimeni doar pentru ca ii amintea vag de cineva pe care l-a cunoscut cu mult timp in urma.

Vedea toti oamenii exact atat de frumosi, de isteti, de buni, de harnici pe cat erau, pentru ca privirea nu ii era deformata de momentele petrecute impreuna. Vagabondul nu facea poze, nu cumpara suveniruri, nu avea amintiri si tot ce isi dorea era sa nu traiasca destul de mult incat sa vada toate locurile din lume sau sa aiba picioarele prea batrane. Orasul lui preferat era cel pe care urma sa-l vada, locul preferat era cel in care urma sa ajunga.

Dance Dance Dance, Haruki Murakami



Cartea e un cosmar, in cel mai propriu sens al cuvantului. Sau o explorare in partile intunecate ale subconstientului. Dar poate tocmai asta sunt cosmarurile.

"- Everybody has to grow up.
- You are right there. I used to think the years would go by in order, that you get older one year at the time, said Gotanda, peering into my face. But it's not like that. It happens overnight."

"Maybe an urge to self-destruct. It's happened before. I get this gap between me Gotanda and me the actor, and I stand back and actually observe myself doing shit. I'm on one side of this very deep, dark fault, and then unconsciously, on the other side, I have this urge to destroy something. Smash it to bits. A glass. A pencil. A plastic model. Never happens when other people are around, though. Only when I'm alone."

The Shawshank Redemption (1994)



Andy Dufresne: You know what the Mexicans say about the Pacific?
Red: No.
Andy Dufresne: They say it has no memory. That's where I want to live the rest of my life. A warm place with no memory.


Red: [narrating] I have to remind myself that some birds aren't meant to be caged. Their feathers are just too bright. And when they fly away, the part of you that knows it was a sin to lock them up does rejoice. Still, the place you live in is that much more drab and empty that they're gone. I guess I just miss my friend.


[Playing checkers]
Red: King me.
Andy Dufresne: Chess. Now there's a game of kings.
Red: What?
Andy Dufresne: Civilized. Strategic...
Red: ...and a total fuckin' mystery. I hate it.


Andy Dufresne: I was in the path of the tornado... I just didn't expect the storm would last as long as it has.

miercuri, 27 august 2008

Experiment social

Pentru experiment veti avea nevoie de un costum de iepure, preferabil cat mai colorat. Un costum bun nu este chiar asa de usor de obtinut, dar daca anuntati destul de multi prieteni ce va doriti puteti avea surpriza sa-l primiti cadou la urmatoarea aniversare. Stim cu totii ca de obicei primim lucruri mult mai inutile.

Urmatorul pas este sa alegeti o zi din calendar care sa nu fie sarbatoare. De Pasti de exemplu rezultatele ar fi vizibil influentate de faptul ca toata lumea se asteapta sa intalneasca un iepure urias pe strada. O alta indicatie ar fi sa alegeti o zi de sambata pentru ca nu trebuie sa mergeti la munca si va puteti dedica in totalitate cercetarii stiintifice.

Trebuie sa va inarmati cu destula determinare incat sa nu va dati batuti in momentul in care veti auzi din partea unui copil de 7 ani care face jogging cu echipament complet de sport "What the hell is wrong with you?". Trebuie sa va abtineti sa il intrebati de ce nu bate mingea cu alti copii sambata dimineata sau de ce nu se joaca ceva pe calculator ca ceilalti din generatia lui. Poate parintii vor ca el sa fie urmatorul Michael Phelps la olimpiada din 2016 si are deja o dieta de 12 000 de calorii pe zi.

In ciuda tuturor obstacolelor, chiar daca va trebui sa explicati de ce ati ales o anumita culoare pentru blanita, chiar daca veti fi intrebat care este mesajul pe care vreti sa il trasmiteti cu acea nuanta, o sa aveti parte si de recompense. In primul rand s-ar putea sa primiti un morcov. O compensatie mai mica ar fi ca s-ar putea ca o fetita care se uita plictisita pe geamul unei masini sa faca ochii mari mari, dar numai dupa primele secunde. Imaginea calatoreste un pic mai incet de pe retina pana la creier si o sa mai treaca inca cateva secunde pana cand fetita o sa reactioneze si o sa ii spuna fratelui mai mare ca a vazut cel mai mare iepure.

Baiatul o sa intoarca privirea inapoi, dar masina a iesit deja din campul vizual si o sa fie mai plauzibil sa presupuna ca nu exista nici un motiv pentru care un adult ar imbraca un costum de iepure colorat si ar iesi intr-o sambata obisnuita sa-si ia micul dejun in oras.

sâmbătă, 23 august 2008

Frumuseţea şi norocul VI

Partea V

- Nu mi-a fost dat să aud nemernicie mai mare! Să iei ce nu e al tău cu orice mijloc! Să crezi că o să poţi fi vreodată fericit pentru că ai ce a pierdut altul! Să alergi uşuratic dupa plăcerile ochiului cand ţara ta e condusă de un vrăjitor fără suflet! O să merg la capătul lumii şi o să-i frâng gâtul!
- Tare ţi-e usor să-l vezi pe altul rau... Nu te-ai întrebat cine a pierdut piatra nestemată de care ţi s-a lovit piciorul? Nu te-ai gândit cine şi-a pierdut capul pentru că a fost socotit hoţ? Nu eşti tu mai ticălos pentru că norocul tău e nenorocire pentru altul? Nu eşti tu mai uşuratic că ai luat ce ţi-a scos norocul în cale fără să pricepi că un măr de aur bătut cu pietre scumpe nu cade din cer?
- Pe toate le ştii înţeleptule! Am cerut eu norocul ăsta? A vrut prinţul să crească fără sfatul părintesc?
- Viaţa te încearcă şi cu bune şi cu rele. Acum trebuie să îţi incerci puterile şi să o scapi de vrajă pe fată, dar singur nu o să reuşeşti. În Munţii Albaştri are coliba o vrăjitoare care ştie drumul înspre ţara Prinţului Intunecat, trebuie să mergi şi sa îi ceri ajutorul.
- Si cum o să găsesc Munţii Albaştri?
- Calul ştie drumul, piatra din care e facută inima lui e ruptă din stâncile Munţilor Albaştri de un pârâu cu ape repezi. Drumul o să fie lung şi nu lipsit de primejdii, dar toate drumurile sunt.
- O să-i spun Pietrosul atunci, ar trebui să aibă şi un nume dacă tot o să-mi fie singurul tovarăş de drum. Îşi lipi obrazul de gâtul calului şi închise ochii întristat şi pe când i-a deschis era singur, doar cu calul şi cu vântul care răscolea frunzele copacilor. Făt-Frumos cel Norocos încălecă hotărât şi se lăsă purtat de cal înspre nişte munţi despre care nu a auzit niciodată şi înspre ţara unde a fost dusă fata care i-a lasat odată o sărutare pe frunte.

S-au auzit lucruri şi mai nebuneşti de atât pentru că inima omului e îndărătnică, nu se uită la chip, nu ştie să măsoare distanţe, nu pricepe dacă celălalt nu simte la fel, nu ţine cont de piedici, nici de primejdii, îl face să alerge, să se zbuciume, să îşi piardă liniştea şi somnul şi încă şi mai grav, să ofteze adânc.

joi, 21 august 2008

The Libertine (2004)


Rochester: And yet you do not draw the moral of the incident.
Billy Downs: Which is?
Rochester: That any experiment of interest in life will be carried out at your own expense. Mark it well.


Rochester: I am come to train you... in your acting.
Elizabeth Barry: So you said when we first met, but your reputation being what it is, I thought you meant something different.
Rochester: I have, I hope, many reputations.


Rochester: I don't mean to upset people, but I must speak my mind. For what's in my mind is far more interesting than what's outside my mind.
Alcock: Makes you impossible to live with, though. You see?
Rochester: Did I once praise you for your blunt manner?
Alcock: It was your reason for employing me.
Rochester: It could as easy be your grounds for dismissal.


Rochester: I wish to be moved. I cannot feel in life. I must have others do it for me in theater.


Rochester: But life is not a succession of urgent "nows". It's a listless trickle of "why should I's".


Rochester: Did you miss me?
Jane: I missed the money.
Rochester: Good. I don't like a whore with sentiment.


Rochester: If god wants men to have faith, why does he not make us more disposed to believe?
Priest: Most men are so disposed.
Rochester: But not me.


Elizabeth Barry: You could buy my slit for a pound a night, sir. I would not mind that. But I think you would not have it, sir. What I think you want is power over me, which I do bridle at.


Rochester: There is spirit in her.
Jane: When a gent sees the spirit, and not the eyes or the tits, then a gent is in trouble.

miercuri, 20 august 2008

Intâlnirea perfectă

 S., fată frumușică, tocmai a ieșit dintr-o relație pe termen lung și își petrece timpul liber încercând să găsească toate avantajele faptului că e singură. Pentru început își dă seama că fie nu a mai ținut legătura cu prietenii ei, fie s-au transformat în prietenii "noștri". Prietenii "noștri" nu mai sunt atât de amuzanți pentru că sunt încă destul de dezorientați și nu s-au hotărât în ce tabără vor să fie. Până se hotărăsc te ascultă și pe tine și pe el și dau dreptate amândurora și niciunuia, preocupați mai mult de cum ar putea să împartă ieșirile în oraș ca să nu vă suprapună.
 
 Pentru că nu își permite să fie foarte selectivă cu noii cunoscuți, profită fără nici un fel de scrupul de atenția venită din partea reprezentanților sexului opus. Un mod plăcut de a petrece câteva ore și ocazia să cunoască alte grupuri de oameni e exact ce are nevoie. S. stă de vorbă uneori cu un coleg prins în timp undeva în anii 90, fiind din cauza asta unul dintre ultimii oameni care mai poartă părul pieptănat cu cărare pe mijloc și ochelari de vedere cu rame rotunde.
 
 Omul nostru și-a făcut curaj și a invitat-o la masă la el acasă. Nu mai întâlnise o ocazie la fel de bună de mai bine de doi ani. Reacția ei instinctivă a fost să refuze dar nu a făcut-o pentru că nu avea nici o poftă de încă o masă în fața televizorului singură și îi plăceau discuțiile despre istoria religiilor.
 
 Seară a început foarte bine, băiatul s-a documentat serios cu câteva filme specializate și a optat pentru lumina difuză oferită de instalația rămasă de la crăciun și lumânări cumpărate în pachet promoțional de o sută. A aprins destule că avea de unde. Au servit pește, direct din conservă, pentru că merge minunat cu ceapa și au ascultat Scorpions.
 
 Ca să facă conversație l-a întrebat ce parfum poartă și a aflat că mirosul de arab se datora unei esențe comercializate prima dată prin 1977. A avertizat-o că nu o să își poată da seama cum se numește chiar dacă o să vadă recipientul pentru că l-a achiziționat foarte avantajos într-o sticlă reîncărcabilă, care e mai scumpă decât parfumul.
 
 Pentru divertisment a fost propus un dans la sentiment, de la care S. a încercat să se eschiveze dar s-a izbit de o determinare cât se poate de bărbătească și a fost nevoită să stabilească individual fiecare din aromele de flori și mirodenii și fructe. După un minut considerabil mai lung decât cele obișnuite fata a găsit o idee salvatoare și a întrebat unde e toaleta. A încercat să profite de pauză și de lumina mai puțin tremurândă de la baie ca să găsească un motiv destul de bun ca să scurteze civilizat seara. Gândurile i-au fost întrerupte de zgomote dinspre dormitor. Cea mai plauzibilă supoziție a fost că se făcea o repoziționare a mobilei în scopuri pe care nu avea curaj să le identifice.
 
 ***
 
 Nu s-a întâmplat nimic mai traumatizant decât dansul pe "Still Loving You" dar S. nu o să se mai întâlnească cu alți cunoscuți decât în grupuri mari sau în locuri publice. Nu doar pentru binele ei.

vineri, 15 august 2008

Galway Bay

Am plecat de la birou cu gandul sa cumpar ceva de rontait de la primul magazin si sa ma las absorbita de o carte pana cand o sa mi se faca somn. Lenea s-a dizolvat treptat in aerul placut de afara si pasii m-au purtat un pic mai departe. Mi-am dat seama ca aparatul de fotografiat poate sa vada foarte putine.






Micutii astia erau destul de rusinosi. Nu vroiau nicicum sa stea pentru o poza.






Cea mai fotografiata zona din Galway.





I'd go sailin'








Incalzirea.



Fly high!



Palm on fire.



Cer cu greutate.




Dream house

Aici te simti ca un urias, casele sunt mici si cerul pare mult mai mare decat in alte locuri. Printr-o minune reusesti sa intri fara sa te lovesti cu capul de tavan. Aceeasi casa de papusi se dilata sau poate tu te faci mai mic printr-o vraja.



joi, 14 august 2008

Prognoza meteo

- I think I saw a little bit of sun this morning!
- Did you take a picture?
- By the time I got my camera it was gone.
- Well, next year then...

miercuri, 13 august 2008

Anaphora

"Never shall I forget that night, the first night in camp, which has turned my life into one long night, seven times cursed and seven times sealed. Never shall I forget that smoke. Never shall I forget the little faces of the children, whose bodies I saw turned into wreaths of smoke beneath a silent blue sky. Never shall I forget those flames which consumed my faith forever. Never shall I forget that nocturnal silence which deprived me, for all eternity, of the desire to live. Never shall I forget those moments which murdered my God and my soul and turned my dreams to dust. Never shall I forget these things, even if I am condemned to live as long as God Himself. Never."

Night, Ellie Wiesel

Primul Guinness

Am fost cu colegii intr-un pub, Westwood, pentru ca plecau cei din Grecia "due to extreme weather conditions". Era exact ca la Eurovision, exceptand faptul ca in afara de Malta, Grecia, Austria, Portugalia, Bulgaria, Romania, Irlanda, Spania am avut si un reprezentant din Iran. Nu am cantat prea mult, cel putin din cate tin eu minte.




Cu capul in nori

Dimineata soarele ii coloreaza plin de pofta de viata cu putin rosu.




Coborarea inspre Praga a fost foarte neplacuta. As fi renuntat la urechi daca nu imi plesnea si capul.


Laptele da in foc.



Ne-am luat la intrecere cu o barca inainte de Dublin.



Am ajuns primii.

Galway, Ireland

Deocamdata imi evaluez impresiile prin comparatie. Ma simt exact ca acasa, in Bucuresti. Pot sa imi imaginez ca pe drumul inspre Piata Victoriei cu metroul as putea face exact aceleasi poze.






De pe geamul din birou, la DERI.


sâmbătă, 9 august 2008

Le surréalisme, Yvonne Duplessis (1950)

"Humour is not only the hallmark of those who do not allow themselves to be blinded by reality. It also has a more profound aspect, to the extent that it expresses the self's will to liberate itself from reality and to become immune to its attacks. The shocks of the external world can even give rise to pleasure. André Breton quotes Freud's example, in which a condemned man calls out on his way to the gallows one Monday: 'The week is beginning well!' Thanks to the way humour spares us 'the test that pain forces on us', it has a 'higher value', and 'we see it as especially effective for liberating and elevating ourselves'."

vineri, 8 august 2008

08.08.08

Ultima zi de muncă am început-o năucită de o noapte agitată de nesomn. E mai greu să laşi lucrurile în ordine decât am crezut dar e mai bine decât să te transformi într-o stâlp de sare pentru că te uiţi înapoi.

În război şi în dragoste nu există reguli decât cele pe care le născoceşti tu, sau pe care le moşteneşti, sau pe care le auzi de la alţii, sau pe care le vezi în filme, sau pe care le preiei de la prieteni, sau pe care le visezi noaptea, sau pe care le citeşti în cărţi. Trebuie să dau dispărută o fată cu geacă neagră de piele, şapcă de stofă şi blugi strâmţi.

Prevăd un viitor strălucit pentru băieţii de la Byron. Dacă nu se despart. Sau dacă nu rămân fără inspiraţie. Sau dacă nu ne plictisim de rock alternativ.

Să fim recunoscători că Lex are fotografia printre pasiuni.

Again and again and again and again and again and again and again.


marți, 5 august 2008

AMR

Jorjet, pe picior de plecare, îşi face curaj să facă bagajele. Trebuie să reuşească performanţa nemaiauzită să nu depăşească douăzeci de kilograme când nu a reuşit treaba asta nici măcar când mergea acasă pentru două zile.


Lucrurile nu ar fi atât de complicate dacă nu ar trebui înghesuiţi cumva şi câţiva prieteni deveniţi indispensabili, şi mult mai multe cărţi rămase necitite, şi puţin soare de Bucureşti, preferabil la apus, când zăboveşte niţel înainte să se ascundă după blocuri, şi un trandafir japonez care mai pregăteşte doi boboci care promit să se ofilească la fel de repede ca primii doi când o să înflorească, că ţi-e şi frică să clipeşti să nu cumva să pierzi minunea o secundă, şi câteva seri de vară numai bune să stai de vorbă pe banca din faţa blocului până după miezul nopţii chiar dacă trebuie să dormi măcar opt ore ca să fii în stare să faci ceva a doua zi la muncă, şi câţiva colegi care ştiu să nu te întrebe nimic când vii cu ochii umflaţi de plâns de la toaletă şi care nu se enervează când preferi să le pui zece întrebări decât să te descurci singură, şi un film la care îţi ţii respiraţia pentru că nu vrei să pierzi senzaţia că te-a atins din greşeală pe mână, şi o rochie de plajă pe care trebuie să o duci la mare chiar dacă în ziua aia eşti un pic mai bătrână, şi zecile de kilometri făcuţi cu maşina pe străzile aproape pustii când toată lumea doarme, vorbind despre iubiri care au fost şi iubiri care ar fi putut să fie şi magazinul Outwear care te salvează de depresie când trebuie să te întorci din nou acasă singură şi nu răspunde nici un prieten la telefon pentru că au şi ei neveste, şi prietene, şi întâlniri, şi trebuie să afle cât au mai pierdut la bursă.


S-au adunat multe şi totuşi are senzaţia că a uitat ceva şi e sigură că o să-şi amintească numai când o să fie prea târziu ca să se întoarcă să le pună între tricouri, blugi, cosmetice, geci de ploaie, umbrele, bocanci impermeabili, aparat de fotografiat şi pulovere groase pentru că o să fie iarnă înainte să revină.

luni, 4 august 2008

Seven Brides for Seven Brothers

Filmul de duminica.

Adam: Love is like the measles. You only get it once, and the older you are, the harder you take it.

Jardin d'Europe

Ana Dubljevic
"This is my body speaking my impermanent only self."

luni, 28 iulie 2008

Lucy Ashton's Song, Sir Walter Scott

Look not thou on beauty's charming,
Sit thou still when kings are arming,
Taste not when the wine-cup glistens,
Speak not when the people listens,
Stop thine ear against the singer,
From the red gold keep thy finger,
Vacant heart and hand and eye,
Easy live and quiet die.

duminică, 27 iulie 2008

You're Lost Little Girl, The Doors

video

Pe peron

O mămică cu două fetiţe cam de aceeaşi vârstă aşteaptă nerăbdătoare trenul pentru Mangalia. Plictisită groaznic după câteva minute cea mai mare întreabă:
- Cât e ceasul?
- Mai sunt 30 de minute.
- Asta înseamnă o jumătate de oră?
- Da.
După o mică competiţie de sărituri cu broscuţe de plastic pe lungime fixă, câştigată detaşat de cea mai mică dintre ele, au început să expună argumentele obiective pentru care e imperios necesar să desfacă agrafele nou cumpărate. Mămica a renunţat destul de rapid la orice rezistenţă, răzbită mai mult de căldură decât de coaliţia celor două. După ce s-au certat cu îndârjire care să le ia pe cele roşii, roz şi portocalii şi care pe cele albastre, verzi şi galbene au aruncat ambalajele la coşul de gunoi demonstrănd încă o dată buna creştere.

După plecarea trenului spre mare, un grup numeros cu evidente rădăcini bengaleze, cu femei care purtau fuste roşii de dantelă, paiete şi năframe cu flori sub stratul destul de serios de praf şi bărbaţi cu bustul gol şi cu sticle de bere la pet s-au aşezat cu mult zgomot ca să aştepte şi ei un alt tren.

O fetiţă foarte bronzată, cu ochii şi mai verzi din cauza asta, cu un maieu murdar şi părul încălcit a călcat cu tălpile goale în ultimele rămăşiţe de apă dintr-o baltă în curs de evaporare în drumul spre coşul de gunoi care părea să promită un mod plăcut de a face timpul să treacă mai repede. S-a ridicat pe vărfuri şi a descoperit cu multă încântare că agrafele nu erau ambalate doar în celofan, ci aveau si un desen colorat pe o bucată mică de hârtie. L-a luat şi l-a arătat cu multă satisfacţie fratelui ei la fel de desculţ, la fel de murdar, la fel de bronzat, cu ochii la fel de verzi dar nu destul de înalt încă încăt să vadă ce este într-un coş de gunoi.