marți, 16 septembrie 2008

Insulele Aran

"The Aran Islands lie off Western Ireland. All three are small wastes of rock without trees, without soil. In winter storms they are almost smothered by the sea which because of the peculiar shelving of the coast line piles up into one of the most gigantic seas in the world.

In this desperate environment the Man of Aran, because his independence is the most precious privilege he can win from life, fights for his existence bare though it may be.

It is a fight from which he will have no respite until the end of his indomitable days or until he meets his master the sea."

Descrierea lui Flaherty din 1934 mai este doar parţial adevărată chiar dacă ai impresia că nu s-au schimbat prea multe din perioada în care s-au construit forturile din piatră gri. Sursele de hrană nu mai sunt limitate doar la cartofii plantaţi cu multă trudă în nisip şi iarbă de mare în lipsa solului şi la pestele smuls mării, pentru că s-a deschis un magazin Spar. Oamenii încă se luptă ca să adune puţin sol in jurul caselor înălţate direct pe piatră dar nu pentru hrană ci pentru câteva plante decorative. Nu se dau aprobări de construcţie decât dacă poti demonstra că lucrezi pe insulă şi e unul din puţinele locuri în care încă se mai vorbeşte irlandeza şi pe stradă.

Copacii nu rezistă foarte mult, la primul semn de uscăciune mor pentru că rădăcinile nu întâlnesc altceva decat piatră seacă. Unul din satele mai mici are 12 case si 7 persoane, dar sunt şi excentrici care au ales să se mute aici din alte părti mai însorite, fascinaţi de mare şi de relieful aspru. Insula e brăzdată de garduri înălţate pe măsură ce s-a curăţat terenul de pietrele care de-a lungul timpului au fost folosite şi pentru case, şi pentru unelte, şi pentru biserici, şi pentru lespezi de morminte.

În cimitirul cu cruci vechi şi noi unii au preferat să aibă deasupra, în locul pietrişului gri, nisip plin de scoici sau cioburi de guiness. Irlandezii nu se sfiesc să îşi exerseze simţul umorului şi în faţa doamnei cu coasă, încă nu s-a raportat dacă zâmbeşte.

Una din ocupaţiile de bază, în afară de tricotarea şi vânzarea de pulovere, este plimbarea turiştilor cu microbuze. Noi am preferat să ne facem cumpărăturile de la supermarket prima dată şi am ignorat toţi soferii cu hărţi cu traseul care ne invitau la turul insulei. Când ne-am întors mai rămăsese doar un domn destul de în vârstă care probabil nu a inspirat destulă încredere deşi traficul nu este foarte nebun pe insulă. A avut grijă să ne arate şi biserica lui, the American Bar, şi să ne spună că singura bancă e deschisă doar două zile pe săptămană.

Un comentariu:

kittynel spunea...

arata minunat! da cred ca ai inghetat de frig. vreme numai buna sa bei un vin cald sau un whisky sa te imbarbateze