Înainte de Frankenstein a fost Golem.
Viață, moarte, demență, amnezie, adulter, crime, sinucideri, năluca unui trecut uitat și misticismul Cabalei se împletesc în cartierul evreiesc din Praga la limita dintre vis, realitate și nebunie.
"Și totul se șterse, chiar și dorința mea de a plonja în trecut.
Nu mai rămăsese decât un singur lucru pe care îl dobândisem din asta, realizarea că secvența de evenimente din viața cuiva este o fundătură, indiferent cât de larg și de neted i-ar putea apărea. Cărările înguste, ascunse, sunt cele care conduc spre piatra pierdută; ceea ce conține soluția ultimelor mistere nu e cicatricea urâtă pe care asprimea vieții o lasă în urmă, ci scrisul delicat, aproape invizibil care e gravat pe trupul nostru."
"Te rog, te implor din tot sufletul să uiți - cel puțin atât timp cât suntem aici - împrejurarea în care m-ai văzut ultima oară când ne-am întâlnit, continuă ea febril. Nu știu ce părere ai despre astfel de situații...
Tot ce mi-a trecut prin minte să-i spun a fost: Sunt un om bătrân, dar niciodată în viața mea n-am fost atât de arogant încât să fiu pus în situația de a-i judeca pe semenii mei."
"Mi s-au încleștat maxilarele, fiind nevoit să-mi adun întreaga forță de care eram în stare pentru a stăvili durerea rebelă din adâncul pieptului, care amenința să mă desființeze.
Mi-am dat seamă că mâna care descuiase ușa amintirilor mele înfăptuise un act de compasiune. Acea scurtă licărire din trecut își gravase mesajul în mintea mea: ani de zile o iubire care fusese prea puternică pentru inima mea îmi măcinase mintea, până când demența își răspândise balsamul uitării peste spiritul meu sfârtecat."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu