Cliffs Of Moher

Inainte sa vin in Irlanda m-am documentat serios avand ca principala sursa albumul unei colege de aici facut la Cliffs of Moher. Stancile aratau atat de diferit de tot ce vazusem pana atunci incat m-am convins ca trebuie sa le vad cu ochii mei. Pozele au fost foarte utile si pentru ca am putut sa imi fac o impresie despre oamenii cu care urma sa lucrez, sa mananc pranzul din cutii de plastic si sa impart o casa.

E drept ca dupa ce am ajuns in Irlanda am aflat ca doi dintre ei erau verisorii veniti in vizita din Romania si ca mare parte din ceilalti urmau sa se intoarca in patria muma, topiti de dorul de tara si descumpaniti de lipsa de soare ca plantele care cresc fara lumina. Nu a fost prima data cand socotelile de acasa nu s-au potrivit cu cele din targ asa ca nu am facut o mare tragedie din asta si mi-am dorit in continuare fierbinte sa calc si eu cu piciorul locurile alea atat de spectaculoase.

Cateodata Cosmosul face un mic efort si imi indeplineste dorintele, dar numai cand e in toane bune. Saptamana trecuta am ajuns si eu acolo, inceputul zilei a fost foarte promitator, vremea era foarte frumoasa (nu numai dupa standardele irlandeze) si drumul cu masina pe marginea coastei a fost unul din momentele in care te gandesti ca trebuie sa aiba asa ceva si in rai. Drum ingust cu marginea din zid de piatra, tufe de clopotei, iarba verde, casute albe, vacute la pascut, si mai sus dealuri golase de piatra gri. Da, Irlanda arata aproape la fel peste tot.

La Cliffs of Moher am vazut mai putine lucruri decat am vazut in pozele de pe internet si in calendarele si vederile din magazinele pentru turisti. Cred ca au stricat un pic peisajul sutele de oameni veniti acolo pentru acealeasi scopuri ca si mine. Am ramas totusi cu o plimbare la un metru de marginea stancilor, la care nu s-au incumetat prea multi pana la capat.

In zilele cu vant mai puternic risti sa fii impins de pe carare, dar pericolul si mai mare vine din faptul ca valurile iti soptesc perfide ca te prind daca te arunci. Cliffs of Insanity pare intr-adevar un nume mai potrivit pentru ele, mai ales ca au un loc asigurat pe lista cu cele mai preferate locatii pentru sinucideri.

Am fost mult mai impresionata de Insulele Aran pentru ca in dimineata aceea am iesit din casa pregatita numai pentru o plimbare in oras, nu pentru un drum cu feribotul.

***

Un mesaj urmeaza sa fie trimis in spatiu datorita voturilor primite folosind mass-ul. Eu presupun ca raspunsul Cosmosului o sa fie: "Ce ar fi sa te ocupi de ceva serios?".

"I wish one day I will know the answers of the deepest questions regarding our existence in the misterious Cosmos and Universe we all live in... What are we, who are we, who do we belong to, why are we here? What do we all participate in? What is really happening? Do you know that already?"