luni, 24 noiembrie 2008

Mănuşi


În ultima vreme mă concentrez pe pastile muzicale pentru că evenimente care nu suferă amânare mă presează să îmi reduc dramatic timpul pierdut în Lejereni. Nici nu mai verific daca mă citeşte cineva din Buzău decât de vreo douăzeci de ori pe zi. Cine şi-ar fi putut imagina că într-un oraş atât de mic o să ajung vreodată să am nevoie de o listă cu lucruri care trebuie rezolvate şi o să merg dimineaţa la muncă cu palpitaţii pentru că ziua are atât de puţine ore.

Dar să explicăm titlul repede că nu avem timp de introduceri atât de lungi. Nu are legatură cu faptul că ne bate iarna la uşă şi că a doua vizită pe Aran Islands, de data asta in compania selectă a unei domnişoare de acasă, ne-a facut să găsim unul dintre motivele pentru care au vreo 7000 de metri de garduri de piatră pe insulă. Animalele, capre, oi şi vaci, sunt lăsăte afară şi în timpul iernii şi le pot folosi ca să se adăpostească de vreme rea.

Eu eram convinsă că un adăpost ar trebui să îţi pună un acoperiş deasupra capului, dar aici bate atât de tare vântul încât ploaia şi grindina cad aproape la orizontală şi un zid face o treabă la fel de bună. După ce am coborât din feribot ne-am bucurat primele cinci secunde că vedeam soare după care am înfruntat o rafală de apă cu gheaţă care ne-a udat pana la piele în următoarele cinci secunde. Ne-am refugiat în primul microbuz şi ne-am încălzit un pic până la prima oprire de lângă fort, unde ne-am transferat lângă o cană de ceai şi un foc anemic din şemineu.

A trebuit să fac ceva muncă de lămurire ca să pornim la plimbarea de un sfert de oră care a urmat. Se pare că recesiunea îşi face simţită prezenţa mai mult pe la extremităţile îndepărtate pentru că pe insulă se închid crăşmele şi oamenii îşi economisesc banii de băutură din luna noiembrie pentru cadourile şi masa de Crăciun.

***

Mie mi-au ţinut de cald o pereche de mănuşi pe care le-am găsit pe autocarul care ne-a adus acasă din Dublin sâmbătă seara. Sunt maro, de piele, le-a purtat o fată sau o doamnă cu degete lungi. Dacă le recunoaşte cineva care a mers la aeroport promit să le returnez şi sper că fostul proprietar a plecat într-o ţară mai călduroasă unde nu îi este prea frig.

5 comentarii:

Mihai spunea...

Vezi că acum ai cititori și din Delft...

Armand Niculescu spunea...

te-ai gandit vreodata ca nu tu ai gasit manusile ci ca ele te-au gasit pe tine? :D

getbordea spunea...

Mi-ar fi trecut ceva asemanator prin cap daca le-as fi gasit in magazin si ar fi costat mai mult decat mi-am propus sa cheltui.

Baby Boo spunea...

http://desteptu.ro/

George Man spunea...

http://www.youtube.com/watch?v=nZvBRgIYdDM