vineri, 27 martie 2009

Cel mai iubit dintre pământeni, Marin Preda

"Îi uitai pe amândoi ca pe doi străini a căror dramă de fapt nu mă interesa. Desigur, îmi spuneam, şi îmi aminteam cum observasem acest lucru la oameni, la tatăl meu mai ales, dar şi la Căprioara, imobilitatea sufletelor e spectaculoasă. Căsătoria e o temniţă în care oamenii, cu firi diferite, se închid şi se urăsc reciproc crezând că au fost pedepsiţi să ispăşească pe nedrept pedeapsa celuilalt..."

"De ce melancolie? Ce cristosul ei o apucă? La cine se gândeşte? De ce nu-şi ascunde gândirea infidelă? De ce beleşte ochii spre perete după ce a făcut dragoste cu tine? Nu i-a plăcut? Să caute pe altul, dar nu după frământări sufleteşti, ci chiar atunci, de îndată, ca să fim lămuriţi..."

Un comentariu:

Anonim spunea...

cuvinte sfinte!:)))oglindesc mare parte dintre relatii; lenea de a schimba viata de multe ori ne face sa cadem in capcana ei; uitasem ca avem o cultura, o identitate; cand in fiecare zi auzi ca unul de-ai nostri a mai facut o magarie la Roma, incepi sa pierzi orgoliul nationalist, si o parte din tine moare incet! D.M.