vineri, 25 ianuarie 2008

Noaptea asta o sa dorm mai mult

Nu stiu cum se face dar eu daca nu dorm destul sunt suparata pe toti si toate de parca lumea se vede mai gri cu ochii pe jumatate deschisi. Nici mancarea nu mai e mancare, nici soarele nu mai e soare, nici iarna nu mai e iarna, nici Bucurestiul nu mai e Bucuresti (stiu cativa oameni de la mine din Ardeal care ar sustine ca in Bucuresti oricum mancarea nu e mancare, soarele nu e soare si nici macar iarna nu e iarna). Nu vreau sa ii contrazic dar mie mi se intampla un fenomen foarte interesant. Daca stau de vorba cu un grup de oameni unii dintre ei mi se par placuti, frumosi sau spirituali doar pentru ca ii compar cu ceilalti. Probabil in alt context, inconjurati de alte persoane, i-as vedea enervanti sau plictisitori.

Cam acelasi lucru am patit si cu minunata noastra capitala. Pentru inceput m-a izbit agitatia, agresivitatea, graba de a ajunge undeva sau niciunde a tuturor dar dupa un timp bunul simt adus la pachet de acasa mi-a sugerat ca daca nu vreau sa impiedic, sa enervez sau sa incurc la fiecare pas pe cineva trebuie sa trec si eu pe viteza repede inainte. Trebuie sa recunosc si ca am oroare de contacte fizice ocazionale, cu persoane aleatoare, indiferent de varsta, culoare, sex, ocupatie, inaltime, greutate sau parfum si din cauza asta incerc sa ma urc cat pot de rar in metrou la anumite ore si in autobuze sau tramvaie si nu ma vad niciodata a doua oara cu o persoana care are obiceiul sa iti puna mana pe genunchi sau pe umar cand discuta, sau care iti vorbeste de la o distanta mai mica de jumatate de metru.

Prima impresie nu a fost prea grozava, totul parea neingrijit si plin de praf, chiar si zonele acoperite de reclame stridente. Cladirile de inspiratie americana, cu fatade cu metal si sticla mi s-au parut ratacite, stinghere, molipsite si ele cate un pic de praful, zgomotul, gaurile si crapaturile din asfalt. Am avut impresia pe care trebuie sa o ai cand vezi un sac vechi si uzat cu cateva petice din matase sau satin. In mod sigur nu este un oras unitar, fiecare bucatica pare sa fi fost adaugata fara nici un respect pentru o identitate anterioara, fara sa se doreasca obtinerea unei armonii cu tot ce a fost facut inainte.

Si totusi nu se poate sa stai mult timp intr-un loc si sa nu incepi sa vezi macar ceva frumos pentru ca frumusetea este de obicei mai mult in ochii celui care priveste. Trebuie doar sa te uiti bine, sa alegi cate un loc care pare ca promite, sa il decupezi frumos cu mintea si sa uiti de tot ce ai vazut cu doi pasi mai inainte si sa il tii bine minte pentru ca data viitoare cand te intreaba prietenii din Ardeal daca iti place in Bucuresti sa poti sa le spui ca da si de ce.

2 comentarii:

bi spunea...

bucuresti 'petecit cu satin' ... suna potrivit ;)

getbordea spunea...

Sesizez cumva o urma de ironie?