luni, 17 noiembrie 2008

La cernut


Am aflat perplexă că după un număr considerabil de ani de existenţă poţi concluziona că nu amorurile şi beatitudinea sunt importante. Munceşti, dai viaţă, te zbaţi, te trezeşti la 5, îţi vezi casa numai pe întuneric, te îndârjeşti să-ţi porţi copiii prin şcoli şi să ai ce să le laşi, să vadă verişorii, şi unchii, şi mătuşile, şi cumnatele, şi vecinii că ai lăsăt ceva în urmă. Când te opreşti să-ţi numeri firele negre între cele albe în oglindă ştii că din toată goana asta dupa vânt ai alege doar credinţa. Eşti convins că ai găsit motive să alergi nu în puţinele momente de fericire ci în multele clipe de exasperare când te-ai uitat în sus şi ai fost sigur că cineva se uită în jos la tine.

Un comentariu:

kittynel spunea...

eu nu mai sunt sigura nici de asta :(