luni, 12 ianuarie 2009

Prin zăpadă


Iarna asta a durat o jumătate de oră, exact cât o pauză de dezmorţit picioarele în drum spre Budapesta. Nu vorbesc de iarna aceea în care leneveşti în casă cu lumină puţină şi mâncare multă ca să scapi de gerul uscat de afară, ci de iarna cu chef de bulgăreală şi obraji roşii. Recunosc totuşi că nu am nostalgii pentru serile în care ieşeam de la şcoală cu groază din cauza hoardelor de băieţi care aşteptau fetele în curte. Mă strecuram cum puteam pe după fusta profesoarelor şi mergeam cât puteam de repede înalţând rugăciuni fierbinţi să nu alunec.

Nu e chiar aşa o mare tragedie să înghiţi un pic de zăpada dar mi se părea cumplit de umilitor să iei un bulgăre în ceafă şi să nu fii în stare să dai unul. Niciun băiat nu ar fi îndrăznit în perioada aia să îţi spună că li se pare că eşti drăguţă dar erau destul de curajoşi să te alerge, să îţi pună piedică şi să îţi îndese zăpadă după gât.



5 comentarii:

Ovidiu spunea...

Mi se parea tampit cand vedeam baietii ca faceau "mozol" cu zapada fetelor. La unii le si spuneam, ca sa incerce sa-si faca lor sa vada cat de bine e.

Gerul necontenit de afara imi confirma zilnic ca iarna este ceva mai lunga, si ma bucura ca e iarna caci e vremea ei

kittynel spunea...

"micile" incidente din perioada aia m-au determinat sa ma apuc de karate :))

Dan Babu spunea...

GB! salut!
Eu nu prea eram cu bulgareli si din astea, cred ca din cauza ca eram mai uratel. Dar observam bucuria de pe fetele lor cand venea un "frumusel" la ele sa le "spele" sau sa le puna piedica...
Acum lucrurile nu s-au schimbat prea mult, cu toate ca am imbatranit, ba chiar am fost intr-o tabara si m-am "luptat" cu fetele.

Multumim, Doamne, pentru iarna.
d

getbordea spunea...

Înţeleg bucuria de pe feţele fetelor, câteodată te bucură orice fel de atenţie. Nu înţeleg plăcerea sadică a băieţilor, sau o făceau numai din altruism?

mikel spunea...

Ski-ul îmi pare periculos. Cred că îmi preţuiesc prea mult picioarele şi articulaţiile pentru a practica acest sport. În ce priveşte patinatul, nu mă consider suficient de înzestrat. Dar, dacă ar trebui să ofer o alternativă sportului "frecarea (cu zăpadă) fetelor", tot fotbalul ar fi. Rar mi-a fost dat să mă distrez aşa cum mă distram cand jucam fotbal pe zăpada bătătorită din curtea şcolii. Râsete extreme (de-alea ce duceau la dureri de burtă), sforţări zadarnice de a te apropia de minge sau de a te opri unde ţi-ai propus, observarea coechipierilor sau a adversarilor făcând aceleaşi manevre stângace pe care le făceai şi tu, dar pe care nu le puteai vedea la tine... priceless.

Dacă trebuie să îmi amintesc de bulgăreli, recunosc că am păcătuit şi eu. Totuşi, uneori, fetele şi-o cam cereau. :)