joi, 12 februarie 2009

Într-o poiană II

Cerul e mult mai jos decât în alte zile, atât de jos încât parcă îţi stă pe umeri. Şi plouă mărunt şi gri şi nu ai crede că o să se şi oprească. Dar în mijloc de pădure, cu miros de muşchi umed şi frunze din toamna trecută care aproape s-au făcut pământ mai e loc de o discuţie între două căprioare cu blana udă mai mult decât e confortabil:
- Că n-are coarnele destul de mari înţeleg, că are blana roşie brună şi nu roşie-cărămizie înţeleg, dar de ce trebuie să te porţi urât cu el?
- Ori mă port urât cu el şi se dezumflă ori trebuie să îi explic de ce a murit mama lui Bambi.

Un comentariu:

Anonim spunea...

ma mir ca mi-ai retinut expresia exact :)) dar vezi ca drepturile de autor imi apartin:P