sâmbătă, 3 mai 2008

Inchinare

As fi vrut sa pot scrie ceva care sa inspire, pentru ca nu mai trebuie sa imi fie frica de moarte, pentru ca cineva a suferit ca sa imi primesc aripile inapoi. Pastele meu nu s-a intins dincolo de mielul luat din supermarket si de ouale vopsite.

In anii trecuti ai mei alegeau animalul viu si ii auzeam urletele de agonie dinainte sa se transforme in carne, vedeam sangele nevinovat pe mainile, pe halatele albe ale macelarilor, amestecat in noroiul de pe jos. Acum din piata am luat doar ceapa verde, ridichile, merele verzi si capsunile lemnoase din import.

Parca nu am mai fost atat de macelar nici eu.

Zilele trecute am stat in acelasi loc cu multi tineri aproape copii care s-au adunat ca sa asculte vorbindu-se despre Dumnezeu. Cerul meu e inchis in ultima vreme, sau poate doar eu mi-am intors fata de la el pentru un timp. Cu siguranta ma uit mult mai des la varful pantofilor cand pasesc decat la nori.




























Pozele le-am gasit aici.

Un comentariu:

James Bond spunea...

Eu cred ca trebuie sa privim catre ceea ce ne da putere sa ne bucuram de ziua de azi, de cea de maine si de cele care poate vor veni.
Sunt multe motive si sunt schimbatoare, dar totusi 'Cerul' e sau ar trebui sa fie constant in privirea noastra :)