joi, 22 mai 2008

Viaţa se bate cu filmul şi iese remiză

Pentru că azi am observat că Lejereni are onoarea să facă parte dintr-un blogroll am organizat o şedinţă a consiliului de administrare unde s-a hotărât folosirea diacriticelor pentru a marca evenimentul. E drept că bâjbâim pe tastatură mai ceva ca la prima oră de informatică din clasa a noua când ne-am concentrat cu atât fior să nu pierdem nimic încât ţinem minte şi acum cum arăta schema cu structura fişierelor.


Am găsit o leapşă foarte interesantă pe un blog mai ameţit despre cum ar arăta viaţa mea dacă ar fi un film regizat de mine. Îmi e clar ca locaţia filmului ar fi Lejereni, un oraş în care s-a descoperit demult leacul pentru toate bolile de la cancer până la răceli şi dureri de dinţi. Acolo femeile nu au menstruaţie, bărbaţii nu devin impotenţi şi banii nu se cheltuie frenetic pe campanii electorale care îmi insultă inteligenţa.


Din păcate nu m-am putut hotărî să trăiesc într-o comedie romantică pentru optzeci de ani şi am tras concluzia că nici măcar întrun post nu mi-aş permite să cred că pot face o treabă mai bună decât regizorul actual.


Da, da, linguşesc cu neobrăzare pentru că mă cam pune la punct în ultima vreme din motive care încă nu mi-au fost comunicate.

2 comentarii:

BabyBoo spunea...

Si eu vreau in Lejereni, macar o vreme pana trece durerea de dinti. Stii...se spune ca un om care are o mana amputata o mai simte o vreme, si il mananca in palma sau altele. Asa si la mine, mi-am scos 2 masele si cica ma dor.

getbordea spunea...

@babyboo
Cel mai tare îi invidiezi pe oamenii care nu au avut nevoie să meargă niciodată la dentist.