duminică, 29 iunie 2008

Frumuseţea şi norocul IV

Când Făt-Frumos cel Norocos a ajuns în sat vestea nenorocirii ajunsese până la ultimele case. Părinţii fetei îşi frângeau mâinile îndureraţi şi nu vroiau să primească nici o consolare, nici nu mai ştiau de ce să se apuce pentru că copila a fost motivul pentru care se trezeau în fiecare dimineaţă în ultimii ani şi primul gând care le venea în minte când deschideau ochii era îndreptat spre ea. Chiar credeau că ea alesese să-i părăsească şi sperau că cel puţin va fi fericită.

Băiatul îşi simţea inima secată şi porni pe drumul care ieşea din sat, fără măcar să ştie unde îl duceau picioarele. La marginea drumului, ascuns de arşiţă la umbra unui copac, un călugar bătrân ca vremea, cu haine negre sfârtecate de mărăcini şi nopţi dormite pe pietrele drumului, îl vede venind privind în gol, cu umerii lăsaţi, semn de mare întristare.

- N-ai puţină apă pentru un bătrân sărman?
- N-am moşule, să-mi fie cu iertare. Dar ştiu o fântână puţin mai departe, o să merg să îţi aduc şi ţie că şi eu am sufletul uscat ca iasca.

După ce se întoarse cu apa bătrânul prinse a-l descoase şi află toată istoria. În timp ce tânărul îi povestea cu năduf şi cu privirea pierdută în zare cum i s-a terminat norocul, bătrânul începu să aşeze ca în joacă pietre şi pietricele de pe drum. Încet, încet pietrele au început să închipuie un cal, atât de măiestrit încât până şi coama era făcută din fire mărunte de nisip. Ieşise deja luna când Făt-Frumos cel Norocos termină de explicat cât de moi erau mâinile care l-au ajutat în poiană, cât de dulce era glasul, cum îi mângăia sufletul fiecare vorbuliţă. Când îşi plecă ochii cu un oftat văzu pentru prima dată calul.

- Dar ce fel de vrăjitorie mai e şi asta?
- Nu te înspăimânta. Să ştii că nu-i bine mai mare pe care să-l poţi face decât să dai unui însetat apă pe o zăpuşeală ca asta. Văd bine că boala care te-a prins nu are alt leac decât din mânuşiţele alea pe care le simţi şi acum când închizi ochii. Trebuie să mergi şi până la capătul pământului ca să le afli.
- Eu aş merge şi mai departe dar dacă ea are ochi numai pentru altul acum, degeaba merg.
- Ei află că n-a plecat de bună voie şi a fost dusă acolo sub grea vrajă.

4 comentarii:

kittycriss spunea...

sa stii ca la sfarsitul cartii o sa caut desene si o sa iti fac o mica poveste animata.. carticica de povesti :) very nice one again!

getbordea spunea...

Dup-aia o publicăm, vindem drepturile de autor pentru un film Disney, facem o groază de bani, ne plimbăm prin toată lumea şi muncim numai când nu mai ştim ce să facem de atâta plictiseală.

kittycriss spunea...

exact la asta ma gandeam si eu de fapt :D dar nu puteam sa o zic mai bine decat tine :P

getbordea spunea...

Sau nu facem nimic din toate astea şi o lăsăm să fie doar o poveste scrisă din plăcerea de a visa printre linii de cod şi printre oameni care se simt mai confortabil dacă vorbesc de fotbal, politică, impozite, concedii, preoţi SM, profesoare exhibiţioniste, examene de bac plătite, preţul orezului şi ultimele căderi dramatice de la bursă.